14+11+11

• Trimestrul I: 14 săptămâni
• Trimestrul II: 11 săptămâni
• Trimestrul III: 11 săptămâni

iar vacanţele:

• cea de iarnă: 3 săptămâni
• cea de primăvară: 2 săptămâni (la care se adaugă zile libere corespunzătoare sărbătorilor pascale în cazul în care acestea nu sunt incluse în vacanţa de primăvară)

Aşa consider că ar trebui să fie structura unui an şcolar! Trimestre, nu semestre!!!

Ideea semestrelor a venit în anul 1998, din dorinţa de egalizare a celor trei trimestre existente anterior; într-adevăr, trimestrul III, cu cele 10 săptămâni ale sale, era cam prea scurt. Bun. S-a trecut la semestre; a fost, probabil, şi o cerinţă UE să fie două, nu 3 unităţi. Primul an şcolar când s-a trecut la noul tip de structură a fost 1998-1999. A fost plin de vacanţe (de Luminaţie, de Crăciun, Intersemestrială, pascală şi una anterioară perioadei de evaluare) l-a care s-au adăugat grevele, cea de-a doua încheindu-se în ultima săptămână de cursuri. Mulţi se gândeau la blocarea anului şcolar. Anul următor, o structură similară, dar:

• Vacanţa de Luminaţie i-a vizat doar pe preşcolari şi şcolarii mici (în prezent, e la fel)
• Vacanţa de dinaintea perioadei de evaluare a fost suprimată (idem)

şi o grevă de 4 săptămâni (în Cluj şi Constanţa), respectiv de 5 în restul ţării, dar aceasta a avut loc în ultimele două săptămâni din semestrul I şi primele 3 din semestrul II. Practic, abia în anul şcolar 2000-2001 s-a putut pune în aplicare - ca lumea - structura cu semestre egale. 

Bun. Au venit alegerile de la finele anului 2000 şi... schimbare radicală în structură:

• semestrul I = vechiul trimestru I: 
• semestrul II = vechile trimestre II şi III cumulate

În anul şcolar 2001-2002 a mai fost cum a mai fost deoarece sărbătorile pascale - căzând la intervale de o lună - a determinat două vacanţe de câte o săptâmână, la intervale de 5 săptămâni. Deci o structură 14+10+5+5. Distracţia (cu ghilimelele de rigoare) a fost în anul şcolar următor (2002-2003) când structura a fost 14+15+6; Paştele apusean şi cel răsăritean au fost la intervale de o săptămână, dar târziu. Aşadar prima parte a semestrului II a avut o durată mai mare decât tot semestrul I. Efectele nu au întârziat să apară: după săptămâna 9 a semestrului II (adică săptămâna 23 a anului şcolar), randamentul elevilor a scăzut vizibil iar, după vacanţa de primăvară, cele 6 săptămâni rămase au trecut...pe nesimţite. În 2003-2004, situaţia a fost, într-o anumită măsură, similară; schema a fost 14+13+9 cu precizarea că, în săptămâna 36, având loc testele naţionale la clasa a VIII-a programul cursurilor celorlalte clase a fost afectat vizibil. Se poate observa că, în fiecare an şcolar, s-a adăugat câte o săptămână semestrului II.

Ministrul de atunci, dându-şi seama că, dacă păstrează concordanţa vacanţa de primăvară-sărbătorile pascale, în 2004-2005 se va ajunge, din nou, la o situaţie similară anului şcolar 2002-2003. Ca urmare, a venit cu ideea înjumătăţirii semestrului II, rezultând 14+11+11. Însă 14+11+11 a devenit 14+10+11 deoarece a amânat, cu o săptămână, începerea cursurilor. A conştientizat că, înainte de Sf. Ion, nu are rost să chemi elevii şi profesorii la cursuri. În vacanţa de iarnă, odihna are loc în cea de-a treia săptămână deoarece:

• în prima e Crăciunul
• în a doua e Anul Nou

Alegerile de la finele anului 2004 au determinat, din nou, schimbări majore. S-a revenit la ideea de semestre egale, cu vacanţă intersemestrială separată de vacanţa de Crăciun şi cu vacanţa de primăvară în perioada sărbătorilor pascale. În 2005-2006, semestrele au fost aproape egale - primul fiind, cu două săptămâni, mai lung decât cel de-al doilea. Din 2006 şi până în 2011, fiecare din cele două semestre a avut 18 săptămâni. Primul semestru avea: 14+4 (exceptând preşcolarii şi şcolarii mici, care aveau 7+6+4) iar al doilea avea, din nou, două componente, cu durată variabilă: una înainte de sărbătorile pascale şi una după. Vacanţa de Paşti era, puţin, peste o săptămână. Un procedeu aparte a avut loc în anul şcolar 2010-2011, când Vacanţa de Crăciun a fost inclusă săptămânii 15:

• primele două zile înaintea vacanţei (cursurile s-au terminat marţi)
• următoarele 3 după (cursurile au început miercuri)

Din 2011 şi până în 2013, s-a revenit la semestrele inegale, dar s-a încercat evitarea a prea multor săptămâni de cursuri între cele două vacanţe (de Crăciun şi pascală) prin introducerea programului "Şcoala Altfel" şi prin renunţarea la concordanţa vacanţa de primăvară-sărbătorile pascale în anul şcolar 2012-2013. Astfel, în 2011-2012, structura anului şcolar a avut schema 15+12+9 în timp ce, în anul şcolar următor, aceasta a fost 14+12+10, deoarece:

• cursurile au început mai târziu cu o săptămână
• vacanţa de primăvară a fost scurtată, pentru a recupera săptămâna pierdută
• s-au acordat zile libere de Paşte, evitându-se, astfel, o durată prea mare a primei părţi a semestrului II

Din 2013, din nou, semestre egale, cu vacanţă intersemestrială diferită de Crăciun şi cu concordanţă vacanţa de primăvară-sărbătorile pascale. Totuşi, recomandarea privind susţinerea tezelor - în primul semestru - până în săptămâna 14, reduce posibilitatea - neplăcută - de a "da teza imediat după Rev".

Deci:

1. o revenire la trimestre ar însemna mai multe perioade de recapitulare, mai multe teze, mai puţine vacanţe, dar mai lungi la care se adaugă, uneori, neconcordanţa vacanţa de primăvară-sărbătorile pascale (trimestrele II şi III trebuie să fie egale sau aproape egale)
2. o păstrare a semestrelor implică avantajul mai multor vacanţe, permiţând, astfel, concordanţa vacanţa de primăvară-sărbătorile pascale; dacă nu e posibilă revenirea la trimestre, asta e soluţia pe care o consider cea mai bună 
3. o structurare pe semestre inegale implică riscul unei durate a primei părţi a semestrului II mai mare decât cea a semestrului I; din acest motiv, este nevoie e o vacanţă de primăvară stabilă, ceea ce duce, iarăşi, la lipsa concordanţei vacanţa de primăvară-sărbătorile pascale în unii ani.