joi, 22 ianuarie 2015

PRIMELE AUTOBUZE HIDRAMATE ROMÂNEŞTI

Cum decurgea o călătorie cu un DAC 117 UD hidramat?

  • Pornirea de pe loc se făcea turând, foarte uşor, motorul, până cutia de viteză automată intra în prima treaptă de viteză.
  • După ce cutia a intrat în viteză, motorul se ambala destul de tare. Pe măsură ce viteza creştea, începea să se distingă un mormăit: venea de la angrenajele din butucii roţilor.
  • La un moment dat, turaţia motorului creştea, brusc, până aproape de cea maximă; motorul mergea "în gol", cutia nefiind, în acele momente, în nicio treaptă de viteză.
  • Ulterior, turaţia motorului scădea brusc şi se simţea o smucitură zdravănă; cutia automată "intra într-a doua". Crescând viteza de rulare, începea să se distingă un al doilea sunet: cel de la diferenţial.
  • În situaţia în care autobuzul avea posibilitatea să meargă destul de repede, pasagerii aveau posibilitatea să simtă vibraţia cardanului. Aceasta era mai pronunţată în situaţia în care cutia "intra într-a treia".
  • Frânarea era însoţită de două tipuri de sunete: un fel de răpăit şi un fel de sâsâit - ca şi cum ceva ar fi obturat ori admisia aerului în motor, ori gazele arse şi fumul. Tot în timpul frânării, sunetele punţii motoare ori erau mai puternice, ori dădeau această impresie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.