miercuri, 22 aprilie 2020

SĂPTĂMÂNA 28

CLASA A V-A. SEMNELE DE REPETIŢIE

Atât semnele de repetiţie cât şi voltele sunt elemente de abreviere, adică de prescurtare. De ce să se scrie mult, dacă se poate de două ori mai puţin. Semnul de repetiţie este de trei tipuri:
  1. cu punctele în stânga; acesta poate apărea singur, indicând repetiţia întregului fragment. După acest semn şi bara finală (care indică sfârşitul părţii sau a piesei) nu mai urmează niciun alt semn de repetiţie
  2. cu puncte şi în stânga şi în dreapta; prezenţa acestui semn arată că mai urmează cel puţin un semn de repetiţie cu punctele în stânga
  3. cu puncte în dreapta; ca şi în cazul precedent, urmează fie un semn de repetiţie cu punctele în stânga, fie unul sau mai multe semne de repetiţie cu puncte în ambele părţi după care urmează cel cu punctele în stânga  
Semnul de repetiţie cu puncte în stânga arată astfel: 

cel cu punctele în ambele părţi se poate vedea aici:
iar cel cu punctele în dreapta e aici:

Sursa imaginilor de mai sus este Wikipedia. Se poate vedea că semnul de repetiţie cu punctele în stânga poate fi însoţit de alte semne să le spunem adiţionale, semne care indică tot abrevierea. Aceste semne se numesc volte şi indică o repetare al cărei final este diferenţiat. Prima dată se cântă tot ceea ce se găseşte până la semnul de repetiţie cu punctele în stânga. A doua oară se cântă fie de la început, fie de la semnul de repetiţie cu punctele în dreapta, dar se omite ceea ce se găseşte sub linia în unghi drept sub care scrie "1", trecându-se direct la "2". Deci:
  • Semnele de repetiţie "singure" arată repetarea identică a unui fragment muzical (sau a întregii piese)
  • Semnele de repetiţie însoţite de volte arată o repetare al cărei final e diferit.

CLASA A VI-A. MONOSTROFICUL

În lecţiile anterioare am văzut că forma muzicală este structura unei piese sau unei părţi dintr-o lucrare. Orice formă are o denumire, denumire care se încadrează în una din cele 3 categorii:
  1. numărul de componente: de exemplu, forma bistrofică
  2. provenienţa (tipul de lucrare în care apare), procedeul; aici poate apărea şi numărul ideilor muzicale de referinţă
  3. anumite obiecte la care face aluzie: de exemplu, forma de pod / punte / boltă; 5 componente, prima similară cu a cincea, a doua cu a patra, iar a treia diferită de toate
Forma monostrofică este, aşadar, un tip de structură care constă în existenţa unei singure strofe. În muzica vocală, aceasta corespunde unei strofe poetice (dar nu e obligatoriu) şi, în plus, în majoritatea cazurilor, se repetă, ceea ce face ca forma monostrofică să se transforme într-o formă bistrofică sau chiar formă de de lanţ omogen, dacă apare de 3 ori sau mai mult. Din acest motiv, forma monostrofică propriu-zisă e întâlnită în special în muzica instrumentală. În principiu, forma monostrofică (notată în analizele muzicale cu A) e întâlnită în:
  • introduceri
  • piese sau părţi cu caracter introductiv
  • piese cu caracter pedagogic
De exemplu, partea a IV-a din Suita Op. 27 de George Enescu. Suita respectivă mai este cunoscută cu numele de Săteasca

CLASA A VII-A. PRIMA LECŢIE DUPĂ VACANŢĂ VA FI ÎN SĂPTĂMÂNA 30.


CLASA A VIII-A. ROMANTISMUL - VOCI ŞI INSTRUMENTE

1) voci

  • sopran
  • alt; atât sopranul cât şi altul erau intonate, deja, în măsură destul de mare de femei; evident, au fost şi situaţii în care aceste două tipuri de voci mai erau intonate de băieţi şi eunuci, dar considerabil mai rare ca în perioadele anterioare, în special în mediul liturgic
  • tenor
  • bas
2) instrumente
  1. A) flaut, flaut mic
  2. B) oboi, corn englez; numele instrumentului pare să provină de la o greşeală de scriere; în loc de "cor anglé" s-a scris "cor anglais"
  3. C) clarinet, clarinet mic, clarinet bas, saxofon
  4. D) fagot, contrafagot
  5. E) corn natural, corn cu ventile; mai apare şi cornetul; cornetul este considerat deseori ca o variantă de trompetă, dar, de fapt, face parte din familia cornilor
  6. F) trompeta naturală, trompeta cu ventile
  7. G) trombon cu culisă, trombon cu ventile
  8. H) serpent, oficleid, fligorn, tubă
  9. I) timpan cu chei, timpan cu manetă
  10. J1) trianglu
  11. J2) tamburină
  12. J3) castanietă
  13. J4) morişcă
  14. J5) tobă mare, tobă mică
  15. J6) talger, gong, tam-tam
  16. J7) clopot (similar, oarecum, celui de biserică), clopot tubular
  17. J8) joc de clopoţei
  18. J9 celestă
  19. K1) orgă
  20. K2) pian
  21. K3) harpă
  22. K4) chitară
  23. L) vioară
  24. M) violă
  25. N) violoncel
  26. O) contrabas
Se poate vedea că mare parte din instrumentele pe care le ştim (sau ar trebui să le ştim) sunt, deja prezente; în mare, în romantism, s-a definitivat orchestra simfonică aşa cum o ştim şi în prezent.

CLASA A IX-A REAL: NU E CAZUL


CLASA A IX-A UMAN. CLASICISMUL - TIPURI DE LUCRĂRI (REACTUALIZARE)

  • Sonata
  • Cvartetul
  • Concertul instrumental
  • Divertismentul
  • Simfonia
  • Baletul
  • Opera seria, opera buffa, singspiel-ul
  • oratoriul
  • motetul

CLASA A X-A. NU E CAZUL


CLASA A XII-A UMAN. OTTORINO RESPIGHI (1879-1936)

  • A fost preocupat mai ales de muzica instrumentală în condiţiile în care viaţa muzicală italiană era dominată de operă; c utoate acestea, nu era străin de activitatea muzicală în domeniul respectiv, opera regăsindu-se şi în creaţia lui.
  • A studiat - printre alţii - şi cu Nikolai Andreevici Rimski-Korsakov (în perioada în care a fost prim-violonist al orchestrei Teatrului Imperial Rus din Sankt Petersburg), motiv pentru care, în creaţia lui de după anul 1900, apar şi elemente ale muzicii ruseşti
  • A fost preocupat şi de creaţia compozitorilor Claudio Monteverdi, Antonio Vivaldi şi Benedetto Marcello
  • A avut şi activitate pedagogică ca profesor la "Liceo Musicale".
  • Cele mai cunoscute lucrări ale lui Ottorino Respighi sunt Fântânile Romei, Serbări Romane şi Pinii Din Roma.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.