luni, 12 octombrie 2020

5/2020-2021. 9S1. EVUL MEDIU - ORGANIZĂRI SONORE

  1. În evul mediu se foloseau organizări sonore modale.
  2. În creaţia muzicală religioasă, numele modurilor arată al câtelea este. Atât în spaţiul aferent catolicismului cât şi în cel corespunzător ortodoxismului se utilizau 8 astfel de moduri.
  3. În spaţiul catolic erau 4 moduri de referinţă (autentice) şi 4 derivate (plagale). Denumirea celor autentice era Protus (Doric), Deuterus (Frigic), Tritus (Lidic) şi Tetrardus (Mixolidic) cu precizarea că denumirea dintre paranteze face doar aluzie la modurile din Grecia antică, fără a avea o legătură cu acestea. Modurile derivate aveau denumirea cu prefixul "hypo" sau "hipo" în faţa denumirii latineşti sau în faţa celei care face aluzie la modurile greceşti.
  4. În spaţiul ortodox, iniţial, erau tot 4 moduri de referinţă: Protos, Deuteros, Tritos şi Tetardos. Ulterior, cele 8 moduri (glasuri sau ehuri) au fost denumite tot în funcţie de ordinea acestora, cu precizarea că denumirea nu mai preciza dacă era autentic sau plagal. Termenul generic pentru cele 8 moduri era acela de "octoih". Pe de altă parte, în funcţie de existenţa intervalelor de secundă mărită şi, respectiv, de sfert de ton, modurile se structurează în 3 categorii: diatonice (1, 4, 5 şi 8; acestea nu au nici secundă mărită, nici sfert de ton), cromatice (2, 6; acestea au secundă mărită, provenienţa orientală a acestora - mai exact din spaţiul irano-turanic - fiind evidentă) şi enarmonice (3, 7; acestea au sfert de ton; impresia celui care aude melodii cu sfert de ton este aceea că se cântă fals, fapt sesizabil şi în prezent în unele cântări ortodoxe). De asemenea, se poate observa că modurile 5-8 sunt, de fapt, derivate din 1-4 chiar dacă numele (mai exact numărul) lor nu arată acest lucru.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.