Relaţia de nesubordonare este o impresie care apare atunci când sunt îndeplinite anumite condiţii. Prima este existenţa a cel puţin 3 sunete, dar e de dorit să existe 4. Pentru o înţelegere mai uşoară, voi nota cele 4 sunete cu literele A,B,C şi D, între paranteze trecând denumirea consacrată pentru acei elevi care urmează şcolile cu program suplimentar de muzică. Care sunt celelalte condiţii?
- Sunetul A (septima) subordonează slab sunetul B (fundamentala).
- Sunetul B (fundamentala) subordonează moderat sunetul C (terţa).
- Sunetul B (fundamentala) subordonează puternic sunetul D (cvinta); acest sunet şi, implicit, această relaţie poate lipsi.
- Sunetul A (septima) este în relaţie de coordonare cu sunetul C (terţa) şi, dacă e cazul, cu sunetul D (cvinta).
Se poate vedea că sunetul B este şi subordonat, dar şi regent, calitatea de regent ieşind mult mai bine în evidenţă decât cea de subordonat. Ca urmare, acesta este considerat cel mai important dintre sunete, de unde rezultă că relaţiile de mai sus se percep aşa:
- B (fundamentala) subordonează moderat C (terţa).
- (dacă e cazul) B (fundamentala) subordonează puternic D (cvinta).
- A (septima) nu se subordonează lui B (fundamentala).
- A (septima), C (terţa) şi, dacă e cazul, D (cvinta), sunt în relaţie de coordonare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.