26/2020-2021. 8A-8D. FORMA DE CONCERT INSTRUMENTAL CLASIC

1.  Numele arată tipul de lucrare şi perioada: concertul instrumental din perioada anilor 1760-1830. Sunt situaţii în care această structură apare şi la concertele scrise după anul 1830, dar acestea sunt excepţii.
2. Forma respectivă constituie prima parte a concertului instrumental clasic. Este o extindere a formei de sonată bitematică, prin adăugarea expoziţiei de orchestră şi a cadenţei de bravură.
3. Expoziţia de orchestră este prima din cele 4 secţiuni a formei de concert instrumental clasic fiind intonată doar de orchestră. La spectacolele unde se cântă concerte instrumentale clasice, intră dirijorul, solistul, publicul aplaudă după care cântă doar orchestra. Solistul stă. Structura expoziţiei de orchestră este asemănătoare expoziţiei formei de sonată tristrofică. un din excepţii este Concertul Op. 73 de Beethoven (cunoscut cu denumirea de Imperialul) unde, chiar la început, cântă şi orchestra şi solistul după care urmează expoziţia de orchestră cântată doar de orchestră.
4. Celelalte 3 componente ale formei de concert instrumental clasic sunt a doua expoziţie, dezvoltarea şi repriza + coda, toate implicând şi solistul.
5. Cadenţa de bravură (locul unde cântă doar solistul*) se găseşte fie înaintea reprizei, fie în cadrul temei a doua din cadrul reprizei, fie între repriză şi codă. Existenţa cadenţei de bravură nu este condiţionată de prezenţa expoziţiei de orchestră.

* Iniţial, solistul improviza pornind de la cele două teme; ulterior, cadenţele au fost scrise de compozitor.