TOCUL (1)

Termenul de "toc" desemnează ceea ce numim, astăzi, suport pentru peniţă. Este, de fapt, un stilou fără rezervor în corpul suportului şi, într-o perioadă, era atât de important încât stiloului obişnuit i se spunea toc rezervor. Cu toate acestea, din dorinţa de a nu "înmuia" foarte des peniţa în cerneală, peniţa tocului fără rezervor are, totuşi...un rezervor. Trebuie reţinut că, în timp ce stiloul obişnuit are rezervorul înafara peniţei, în cazurile menţionate anterior, rezervorul este încorporat peniţei.

Câte tipuri de toc există? În principiu, sunt două tipuri principale pe care le-am putea considera supratipuri:

1. tocul drept, folosit pentru caligrafie mai ales în spaţiul european (şi nu numai)
2. tocul oblic, folosit caligrafie mai ales în spaţiul american

Tocul oblic poate fi clasificat astfel:

1. toc cu flanşă care ar putea fi considerată un al doilea corp
2. toc cu flanşă standard
3. toc cu flanşă dublă şi şurub care nu atinge peniţa
4. toc cu flanşă şi şurub care atinge peniţa
5. toc cu flanşă şi piuliţă care atinge peniţa