31*2025-2026*8. FORMELE DE RONDO (1)

1. Numele formei arată provenienţa (dans medieval care se dansa în cerc având momente de grup care alternau cu cele solistice) şi tipul de lucrare în care apare.
2. Ideea formei de rondo o constituie alternanţa dintre o idee muzicală principală* (care este fie refren**, fie derivat*** din acesta) şi două**** sau mai multe idei muzicale secundare.
3. În perioada barocului muzical, forma de rondo avea număr variabil de componente, în principiu minim 5 (ABACA...), dar în creaţia lui Johann Sebastian Bach, forma de rondo poate avea 9 componente (ABACADAEA). Strofele muzicale notate cu A constituie tema de rondo (refren în cazul de faţă), iar B,C,D... sunt episoade.
4. Începând cu clasicismul muzical, forma de rondo se stabilizează la 5 strofe***** (A tranziţie B retranziţie A1 tranziţie, C retranziţie A2 coda), dar durata totală creşte.

* tema de rondo

** revenire identică a temei de rondo de fiecare dată

*** revenire cu anumite modificări

**** sunt situaţii în care poate fi o singură idee muzicală secundară, rezultând o structură de tip ABA. În aceste cazuri, denumirea de rondo se justifică dacă acea piesă sau acel fragment are caracter dansant.

***** Conform celor afirmate de unii muzicologi, A, tranziţia către B, B şi retranziţia către A formează o primă strofă complexă, iar C formează o a doua strofă complexă, iar A2 constituie o revenire incompletă şi modificată a primei strofe . Tranziţia dintre A1 şi C constituie tranziţia dintre prima ş ia doua strofă complexă, iar retranziţia dintre C şi A2 constituie retranziţia de la a doua strofă complexă la repetarea incompletă şi modificată a primei strofe.

VA URMA