534

Trimestrul III al clasei a VI-a. Deci, undeva în mai-iunie 1986. 
Mă duc la şcoală. Vremea e frumoasă. Vine 534. Un DAC 117 UD, cu cutie manuală, având o schemă de culoare în care galbenul (nu foarte intens) predomina. Mă sui la a doua uşă (uşa din dreptul motorului). Din obişnuinţă, îl ascult cum sună. Nu remarc nimic deosebit. Totuşi, văd că pe o distanţă de două staţii, autobuzul atrage atenţia tuturor trecătorilor. Îmi că e ceva cu acel autobuz şi îl ascult mai atent. Disting, vag de tot, un sunet străin. Un sunet care, în mod normal, nu trebuia să existe. Plecarea din staţia "Napoca" reuşeşte să atragă atenţia unor turişti (probabil, străini) aflaţi lângă un autocar, pe locul actualei benzinării "Napoca". Ajung pe Bariţiu şi mă opresc aşteptând ca 534 să plece, pentru a-l asculta din exterior. Ce remarc? La plecare, sistemul de evacuare (aflat pe partea opusă uşilor) scoate un sunet pe care, cu indulgenţă, îl pot considera similar unui "pârţ" zdravăn, însă, tot la el de bine, pot afirma că era aproape la fel de urât ca un grohăit. Aveam să aflu mai târziu că toba de eşapament era transformată. Din ce motiv? Să tragă mai bine motorul? Să creeze nişte efecte sonore? Cert este că, din 1986 şi până prin 2003, sunetul acesta era frecvent întâlnit atât la autobuzele DAC 117 UD cât şi la DAC 112 UDM şi chiar la Ikarus 280 (cu precizarea că acolo sunetul era, oarecum, diferit) . Ba mai mult, şi Roman Diesel-ul 112 din dotarea Aeroportului Cluj scotea astfel de sunete. Şi chiar şi după 2003, au mai avut loc transformări sporadice ale sistemului de evacuare (de exemplu, 651 şi 659).