PARADISUL ACVATIC (IV)

Grota. Aceasta constituie echivalenta aproximativă a caldarium-ului. Să facem o analiză comparată:

1. Caldarium-ul avea, de regulă, un plan formă aproximativ dreptunghiulară, la care una din laturile mici era substituită cu o absidă. Grota are o formă poligonală
2. Chiar lângă latura mică era alveus-ul. Un bazin cu dimensiunea aproximativă de 5 x 1,6 x 0,6 şi o capacitate de 10 oameni. Bazinul grotei este aşezat în lung şi este considerabil mai mare. Ocupă, practic, mai mult de jumătate din încăpere iar capacitatea acestuia este mai mare. Fundul bazinului iese afară din apă pe partea opusă intrării şi are o adâncitură pe partea dinspre intrare. Alveusul avea trepte de acces, bazinul grotei nu are deoarece nici nu e nevoie. 
3. Încălzirea caldarium-ului roman era de tip hipocaust. Aerul se presupune că avea 50-55 grade iar apa cam 39-40. Uneori, cumula şi rolul saunei. Grota are fundul bazinului şi apa încălzite, dar la o temperatură apropiată de cea a corpului uman; se apropie, din acest punct de vedere, de tepidarium. 
4. La băile romane, în absidă, era labrum-ul. Acesta era un vas cu apă rece - care se primenea permanent - cu o adâncime care să permită scufundarea unei cane. Rolul labrum-ului era acela de a permite răcorirea bruscă a celor ce părăseau caldarium-ul; un sclav turna apă rece pe capul celor care doreau treaba asta. În grotă, nu există aşa ceva dat fiind faptul că aceasta, teoretic, nu are temperaturi atât de ridicate încât să fie necesară răcorirea.
5. Grota are cromoterapie şi meloterapie. Deci o încăpere care poate fi considerată de lux. Ori, ideea de lux este tipică tepidarium-ului, nu caldarium-ului.