Bazinul exterior mare. S-ar putea considera ca echivalent al natatorium-ului roman, mai ales că adâncimea - la unul din capete - e comparabilă cu cea abazinului echivalent din cadrul băilor romane. Apa, însă, e prin mijloace artificiale
Bazinul de înot şi sărituri. Este singurul care are formă rectangulară, este acoperit iar adâncimea lui - în zona destinată înotului - este egală cu adâncimea maximă a bazinului exterior iar în zona săriturilor e dublă. Dacă forţăm lucrurile, acest bazin acoperit ar fi un al doilea natatorium, deşi , la băile romane, bazinul de înot era în exterior. Trebuie precizat că acest bazin este unul dintre puţinele din ţară unde amatorii au posibilitatea de a sări de pe platformă. La alte bazine - care nu sunt multe nici acelea - publicului nu i se permite să sară astfel încât, nu de puţine ori, se folosesc pe rol de platforme... unele poduri rutiere şi chiar feroviare!!!
La bazinul de înot şi sărituri a Paradisului Acvatic se recomandă o anume poziţie penru sărituri: drepţi şi în picioare. De regulă, e respectată.
Baia de picioare. E un fel de mini-frigidarium, dar adâncimea redusă a acestuia (puţin mai mare decât cea a bazinelor pentru puii de om) e compensată de faptul că apa care umple bazinul vine de sus şi cade pe nişte ştifturi stropind tot corpul nu nişte stropi fini.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.