- un carusel, mărginit de o bordură (dacă ţin bine minte, era formată din pietre galbene)
- două tobogane prevăzute cu platforme şi, evident, scări de acces
- spaliere
- inele
- leagăne cu lanţuri
- groapă cu nisip
şi, evident, bănci pentru părinţii şi bunicii puilor de om. Nu ţin minte dacă au fost şi balansoare au nu.
Atracţia o constituiau, evident, toboganele. După ce urcai nişte scări - din care, nu de puţine ori - lipseau trepte ajungeai pe platforma care zdrăngănea şi te îndreptai spre oricare din cele două tobogane. Ori cel sudic, ori cel nordic. Te uitai să vezi dacă e într-o stare cât de cât şi, în situaţia în care considerai că scapi fără pantaloni rupţi, te suiai şi, dă-i la vale. Partea de jos era ca o catapultă. Ieşeai de pe tobogan, zburai puţin şi aterizai pe o suprafaţă pietruită. Existau opinii conform cărora acele toboane şi caruselul erau, destinate, iniţial, adulţilor...
Acum, dacă te duci în acelaşi loc, ce remarci: Jucărioare de agrement multicolore. Tobogane (fără catapultă că nu cred că se mai permite aşa ceva), leagăne, balansoare. carusel...ioc. Şi, evident, bănci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.