MAI MULTĂ COOPERARE ŞI MAI PUŢIN CONCURENŢĂ

Una dintre măsurile benefice (din punctul meu de vedere) ale Reformei Marga din învăţământ a constituit-o trecerea de la aprecierea cu note la cea cu calificative. Din păcate, s-a limitat doar la clasele primare. Părerea mea este că aprecierea cu calificative ar trebui extinsă până la clasa a VI-a inclusiv, adică până la finalul etapei de dezvoltare. 

O apreciere cu 4 trepte (în mod excepţional, 5):

• insuficient
• suficient
• bine
• foarte bine
• excelent (doar ca medie anuală şi doar pentru merite deosebite)

nu are fineţea uneia cu 10 trepte, dar prezintă unele avantaje incontestabile pentru vârsta şcolară aferentă etapelor de achiziţii fundamentale şi dezvoltare:

• eliminarea acelui prag dureros aflat între 9 şi 10
• existenţa unei singure trepte de corigenţă; zădărnicirea unor excese de zel care aveau ca efect acordarea notelor de 3 şi 2 în situaţiile în care era de ajuns 4
• sporirea cooperării şi, implicit, a muncii în echipă

Este perfect adevărat că, în astfel de cazuri, concurenţa scade vizibil, dar se pune problema ce e mai important în cazul copiilor mai mici de clasa a VII-a:

• să existe o concurenţă care, pe lângă efectele benefice, poate cauza ranchiuni de care să nu se mai poată scăpa toată viaţa?
• elevii să coopereze?

Unul din motivele pentru care societatea românească stă prost la capitolul absorbţiei fondurilor europene îl constituie:

• fie lipsa cooperării
• fie cooperarea deficitară