UTILIZAREA LA MAXIM A INFRASTRUCTURII FEROVIARE EXISTENTE
Traseele interurbane şi peri-urbane rutiere se pot clasifica şi astfel:
- rute care leagă o localitate cu staţie de cale ferată de una fără gară; teoretic, aici ar intra şi acele trasee care leagă două localităţi fără gară
- rute care leagă două localităţi cu staţie de cale ferată, dar traseul diferă de cel al căii ferate
- rute care leagă două localităţi cu staţie de cale ferată pe un traseu aproximativ paralel cu calea ferată
Acestea din urmă ar trebui să nu mai existe iar transportatorilor care au obținut licența pe acele trasee să li se asigure - fără cheltuieli suplimentare - posibilitatea utilizării infrastructurii feroviare existente sau să li se atribuie - tot fără forme şi cheltuieli suplimentare - trasee din primele două categorii.
INFRASTRUCTURA FEROVIARĂ NOUĂ
Ăsta e un deziderat care, se pare că, la noi în ţară, este ori foarte greu, ori imposibil de realizat. Asta în condiţiile în care, acolo unde e flux ridicat de călători chiar se recomandă investiţia în transportul cu trenul, Cauza pentru această stare a lucrurilor o constituie şi lipsa fondurilor, dar şi lipsa dorinţei de a face treaba asta. Că e mai uşor să se transporte pasagerii cu un microbuz / autobuz şi marfa cu un camion decât să se investească în transportul cu trenul. În mod normal, transportul cu autobuze trebuie asigurat doar acolo unde nu este posibil / nu rentează transportul cu trenul. Sintagma "nu rentează" se referă strict la lipsa rentabilităţii, nu la interesul unuia sau al altuia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.