CARIBDA HOMERICĂ. IPOTEZA 1A

    O primă ipoteză este aceea că Divina Caribda (aşa cum mai este numită Caribda) este o fiinţă captivă în interiorul unei structuri alcătuită din 8 galerii (avene), ar avea o simetrie pentaradiară (adică ar arăta ca o stea de mare cu 5 braţe) şi, într-o anumită măsură, ar şi funcţiona ca o stea de mare. Cinci din cele 8 galerii ar corespunde celor 5 braţe ale Caribdei, iar 3 ar corespunde discului central, două aflându-se de o partea orală a acestuia şi una de partea aborală. Deşi Caribda nu e descrisă de niciunul dintre poeţii antici care o menţionează (probabil din acest motiv nu are reprezentări în artele plastice din antichitate) totuşi, aspectul ei se poate deduce din:

• fenomenele pe care le produce
• informaţia conform căreia înghite şi elimină cantităţi mari de apă nu pentru că ar fi lacomă ci pentru că a fost pedepsită de Zeus
• raționamentul conform căreia ar trebui să existe elemente contrastante în comparaţie cu Scila

Fenomenele descrise în Odiseea sunt spectaculoase. Mult mai spectaculoase decât în realitate. Deşi în apele Strâmtorii Messina există curenţi puternici (şi, implicit, vârtejuri) fenomenele respective nu sunt chiar aşa periculoase pentru navigaţie.

VÂRTEJUL

    Vârtejul este considerat elementul tipic Caribdei. Deseori fiinţa respectivă este reprezentată ca un vârtej, ba chiar se mai afirmă (e drept că nu foarte des) că ea însăşi e un vârtej. În Odiseea situaţia este, într-o anumită măsură, diferită. Fundul mării se observă cu claritate, Caribda nu (deşi dacă ar trăi pe fundul mării ar trebui să se vadă), iar zgomotul produs de apa absorbită e deosebit de puternic. Pentru ca un astfel de fenomen să se producă este nevoie ca:

• pe fundul mării (adică al Strâmtorii Messina) să existe o groapă cu pereţi de forma (aproximativă) a unui cilindru 
• diametrul gropii respective să fie considerabil mai mare decât adâncimea apei măsurată de la suprafaţă la marginea gropii
• adâncimea gropii propriu-zise (măsurată de la margini la partea cea mai de jos) să fie semnificativ mai mare decât adâncimea apei măsurată de la suprafaţă la marginea gropii
• debitul cu care Caribda înghite apa să fie mai mare decât debitul apei mării care ar umple groapa respectivă astfel încât să se formeze o cascadă circulară; mişcarea giratorie  apei care cade nu e exclusă, însă nu se poate vorbi de un vârtej similar celui care apare când apa se scurge dintr-o chiuvetă sau din cadă. Un vârtej similar celui care apare când se scurge apa din chiuvetă sau din vană ar permite observarea clară a fundului mării doar dacă acolo ar fi o structură similară unei rigole
• fundul gropii respective să aibă o porţiune mai înaltă care să devină vizibilă când se creează cascada circulară (fundul de mare vizibil atunci când se formează cascada circulară este, de fapt, acea porţiune mai ridicată a fundului gropii respective)
• să existe o galerie (Galeria 6) care să pornească de la partea de jos a pereţilor gropii sus-amintite şi să se termine la gura Caribdei.

IMPRESIA DE FIERBERE A APEI

    Pentru ca apa să dea impresia că fierbe ar fi necesar ca dedesubtul suprafeţei apei să se evacueze atât apă cât şi aer ambele sub presiune. Apa ar putea fi expulzată sub forma unui jet  subacvatic printr-o galerie (Galeria 1) care ar porni de la primul braţ al Caribdei şi s-ar termina pe fundul mării. Sistemul de evacuare al aerului ar putea constitui echivalentul a două barbotări (gheizere) de tipul celor utilizate la unele piscine, dar mult mai mari, fiecare "gheizer" având o galerie proprie: Galeria 4, care porneşte de la al patrulea braţ al Caribdei şi se termină pe fundul mării şi Galeria 5 care are începe la al cincilea braţ al Caribdei şi se termină tot pe fundul mării. "Suflanta" ar fi cavitatea pneumatică unde Caribda stochează aerul, cavitate care poate fi în legătură cu plămânii*. Pentru ca Divina Caribda să poată înmagazina aer, este nevoie de o galerie de admisie a aerului (Galeria 3). Aceasta ar putea fi peştera  unde se află Scila**. Însăşi Circe afirma că peştera respectivă este întoarsă către Ereb şi o săgeată lansată de un arcaş bun aflat pe mare nu poate ajunge la capătul acesteia. 

* Deşi are aspectul unei stele de mare, poate evacua apa prin primele două braţe, poate absorbi aerul prin al treilea braţ şi poate evacua aerul prin al patrulea şi al cincilea braţ, Caribda nu e stea de mare. E o fiinţă supranaturală care respiră pulmonar, aerul fiind inspirat şi expirat prin Galeria 7.

** Detalii în secţiunea "În loc de încheiere".

NORII DE ABURI

    "Fierberea" mării când Caribda aruncă apa (şi, cel mai probabil, şi aerul) este însoţită, fie de "norii de aburi" care se ridică până la înălţimea vârfurilor stâncilor (în traducerea lui Sluşanschi), fie de spuma care se depune pe stânci (în traducerea lui Murnu). Din dorinţa de a fi echidistant, în postarea de faţă se va considera ca reper traducerea lui Sluşanschi, iar în următoarea se va lua ca reper traducerea lui Murnu. 

    Pentru ca să apară acei "nori de aburi" care sunt, de fapt, nişte stropi foarte fini de apă prezenţi în cantităţi mari este nevoie să existe şi o cădere de apă, şi un ecran de apă, ambele racordate la Galeria 2 care începe la al doilea braţ al Caribdei.

CĂDEREA DE APĂ

Căderea de apă constituie echivalentul unei cascade cervicale, însă foarte mari şi, în principiu, capătul ramurii Galeriei 2 care o alimentează se găseşte pe stânca aferentă smochinului* nu este şi cel mai înalt loc al acesteia şi este orientat oblic în jos. 

* Smochinul creşte pe stânca aferentă Caribdei fiind planta care indică aproximativ verticala locului unde se găseşte Caribda. 

ECRANUL DE APĂ

Circe afirmă că un om nici dacă ar avea 20 de picioare nu ar putea urca pe stânca unde e Scila deoarece e atât de netedă de parcă ar fi şlefuit-o cineva. Oare toată stânca e atât de netedă sau doar partea inferioară? În cazul în care doar o porţiune este netedă, aceasta formează cu suprafaţa apei un unghi obtuz, un unghi drept sau un unghi ascuţit fiind, aşadar, o surplombă? Se mai pune întrebarea dacă acea suprafaţă netedă a stâncii (dacă mergem pe ideea că nu toată stânca e "şlefuită") e curbă sau plană? Vom forţa puţin interpretarea, considerând că zona are următorea configuraţie:

• stânca are doar o porţiune netedă, care e plană şi care are o formă semicirculară; diametrul acesteia e cam de două ori mai mare decât diametrul capătului Galeriei 2, acesta fiind circular; în rest, stânca e convexă
• capătul ramurii Galeriei 2 care alimentează ecranul de apă se găseşte chiar în faţa acestei porţiuni plane a stâncii şi este, de asemenea, neted; distanţa dintre capătul Galeriei 2 şi stâncă trebuie să fie cu mult mai mică decât diametrul capătului acestei ramuri a Galeriei 2.
• orientarea capătului Galeriei 2 este perpendiculară pe porţiunea plană a stâncii
• există un istm care leagă capătul acestei ramuri a Galeriei 2 de porţiuna plană a stâncii; înălţimea istmului faţă de nivelul mării e mică

Când Caribda pompează apa prin Galeria 2, aceasta iese prin spaţiul îngust situat între capătul Galeriei 2 şi porţiunea plană a stâncii, creând un jet de forma unui evantai care poartă denumirea de ecran de apă; marginile evantaiului respectiv constituie acei "nori de aburi" care sunt menţionaţi în traducerea lui Sluşanschi. Se poate pune întrebarea dacă ecranul de apă care se produce lângă stânca Scilei nu inundă peştera în care ea sălășluiește. Răspunsul este negativ. Ecranul de apă e un evantai vertical (cu anumite abateri de la verticalitate dacă bate vântul), iar peştera Scilei e la o anumită distanţă. Eventual, pot ajunge stropi de apă, dar nu prea mulţi.

ÎN LOC DE ÎNCHEIERE

Sistemul de galerii la care e racordată Caribda se prezintă astfel:

• Galeria 1; produce jetul subacvatic, legând primul braţ al Caribdei de fundul mării
• Galeria 2; produce şi cascada, şi ecranul de apă 
• Galeria 3 este peştera Scilei şi are 3 tronsoane. Primul este orizontal, lat şi înalt; acolo stă Scila care, asemenea Caribdei, este o fiinţă captivă. Al doilea tronson este îngust şi vertical, iar al treilea este îngust şi orizontal, terminându-se la al treilea braţ al Caribdei. Prin această galerie are loc admisia aerului care urmează să fie stocat în cavitatea pneumatică, iar apoi evacuat prin Galeriile 4 şi 5. O parte a aerului respectiv ar putea fi introdus în plămâni şi viceversa prin nişte valve.
• Galeria 4 porneşte de la al patrulea braţ al Caribdei, se termină pe fundul mării şi face posibilă evacuarea unei părţi a aerului comprimat. Împreună cu incinta de stocare a aerului comprimat formează echivalentul unui gheizer folosit la unele piscine
• Galeria 5 este similară Galeriei 4, legând al cincilea braţ al Caribdei de fundul mării. Are aceeaşi funcţie cu Galeria 4
• Galeria 6 este cea prin care Caribda absoarbe apa, producând acea cascadă circulară care permite observarea clară a fundului mării (de fapt a fundului gropii de unde porneşte galeria respectivă, dar acesta este tot fund de mare). O mare parte a apei absorbite este, apoi, direcţionată spre braţele 1 şi 2 şi de acolo prin galeriile corespunzătoare producând jetul subcvatic, respectiv cascada sau ecranul de apă. Restul intră în sistemul digestiv al Caribdei, de unde rezultă că această galerie are şi rol în hrănirea ei.
• Galeria 7 este cea prin care Caribda respiră. Când absoarbe aerul (concomitent cu apa), o parte din aerul care intră în cavitatea pneumatică poate fi introdus din cavitatea pneumatică în plămâni, iar când elimină aerul (tot concomitent cu apa), o parte a aerului din plămâni poate fi introdus în cavitatea pneumatică.
• Galeria 8 leagă porţiunea aborală a discului Caribdei de fundul mării şi are rolul de a permite îndepărtarea toxinelor rezultate din metabolismul acesteia. Caribda, fiind captivă într-o incintă situată sub fundul mării, are nevoie de un curent de apă care să îndepărteze toxinele respective.

VA URMA