6, 4, 8, 2. Episodul 6

 PEŞTERA CARIBDEI

Cele descrise de Homer, la prima trecere a lui Odiseu prin strâmtoarea Scilei şi Caribdei sugerează o peşteră complexă subacvatică în care se găseşte Caribda, aceasta incluzând şi cavitatea considerată ca peştera Scilei. Ce se întâmplă la a doua trecere? Se va detalia într-unul din episoadele viitoare. Deci, să începem.

Caribda pare să fie bicorporală. Primul corp pare a fi un polip, al doilea corp pare a fi un plămân adiţional, iar între cele două se găseşte un istm (aproximativ) orizontal. Având o conformaţie similară literei H, se poate deduce că aceasta este adăpostită într-o structură similară. Aceasta ar fi "H-ul". În "stâlpul" din stânga se află polipul, în "bară" istmul, iar în "stâlpul" din dreapta plămânul adiţional. 

"Stâlpul" stâng (hornul S) se ramifică, la început, în două galerii. S1 şi S2. S1 are rol de evacuare şi se ramifică, la rândul acesteia, în încă două galerii: S1A şi S1B. S1A intră în stânca aferentă Caribdei, se ramifică în încă 6 galerii (S1A1-S1A6), astfel încât, în perioadele de activitate, se formează cele 6 cascade similare unor duşuri cervicale gigantice. S1B se ramifică în 4 galerii (S1B1-S1B4), fiecare ramificaţie se uneşte cu ramificaţia corespunzătoare "aeratorului" (una din derivaţiile galeriei Scilei) şi debuşează pe fundul mării. În perioadele de activitate, acolo apar jeturile aerate. Evacuarea apei are loc pe parcursul timpului 1 din 5 al funcţionării Caribdei.

S2 este galeria de admisie a apei pe care Caribda o înghite de mai multe ori pe zi, ca pedeapsă. Aceasta are un sifon, iar la capătul opus Caribdei - adică la capătul aflat în fundul mării - se găseşte un batardou care, periodic, continuă galeria până puţin deasupra apei. Acel batardou separă apa care urmează să fie înghiţită de apa restului mării. Tot în fundul mării, sub locaşul batardoului, se află nişte galerii de egalizare, prin care apa mării umple spaţiul mărginit de batardou, spaţiu care constituie un echivalent aproximativ al unui sas de ecluză. Ridicarea batardoului constituie timpul 2 din 5 al funcţionării Caribdei, înghiţirea apei constituie timpul 3 din 5, umplerea "sasului" constituie timpul 4 din 5, iar coborârea batardoului timpul 5 din 5. Nu e clar dacă există intervale de repaus sau Caribda este, permanent, în activitate.

"Stâlpul" drept (hornul D) se ramifică, la rândul acestuia, în două: D1 şi D2. D1 este galeria de evacuare a aerului din acel plămân adiţional, evacuare care are loc tot în timpul 1 din 5 al funcţionării Caribdei. Acea galerie se ramifică în 8 (D1A-D1H), capătul acestora fiind pe fundul mării, motiv pentru care, când aerul este evacuat, apar barbotările. D2 este a doua ramificaţie a hornului D şi are funcţie de admisie a aerului fiind a doua derivaţie a galeriei Scilei.

Acolo unde S1 se uneşte cu S2, D1 cu D2 şi în galeriile de egalizare se află nişte "vane" comandate de Caribda cu puterea minţii. În ciuda pedepsei la care a fost supusă, fiinţa respectivă nu şi-a pierdut toate trăsăturile umane.