VAGOANE-LOUNGE PE TRENURILE SEZONIERE

Vagonul-lounge îl concep ca pe ceva complementar vagonului-discotecă. Şi, din informaţiile pe care le am, tinerii ar dori aşa ceva, dar...factorii de decizie nu par deloc interesaţi, deşi încasările ar creşte considerabil. Bun. Să intrăm în "miezul" problemei. 

În vagonul-discotecă, tinerii merg să se dezlănţuie; să-şi descarce energia. Socializarea - deşi posibilă - ar fi mult îngreunată din cauza volumului ridicat al muzicii. Că, într-o discotecă sau un club care include discotecă nu se concepe ca muzica să nu "urle". Vagonul lounge ar asigura condiţiile optime socializării prin:

• cadru elegant; asta implică, implicit, o anume gamă de culori
• muzică discretă
• posibilitatea de a consuma diverse băuturi şi diverse alimente

Teoretic, un 89-76 (cu anumite modificări) ar corespunde acestor cerinţe. Practic, pentru ca muzica să fie discretă, este nevoie ca ambianţa sonoră din interiorul vagonului să nu oblige ridicarea volumului acesteia. Din păcate, această condiţie este greu de îndeplinit deoarece există porţiuni lungi în care trenul parcă ar merge pe roţi dinţate; ca şi cum linia ar avea brocuri. Degeaba bandajele roţilor (sau roţile în cazul celor monobloc) sunt perfect rotunde dacă linia cauzează vibraţii puternice. Nemaivorbind de restricţiile de viteză care, de cele mai multe ori, sunt superenervante.

Deci, dacă vagonul-discotecă / vagonul-club ar putea fi pus în practică, vagonul-lounge constituie un deziderat mult prea îndepărtat.