"POLIPUL" RACORDAT LA "TRIDENT" ŞI "SEPIA" CU "PLUG INTEGRAT" (1)

 Să ne îndreptăm atenţia către cele două treceri ale lui Odiseu prin strâmtoarea unde se află Scila şi Caribda cu precizarea că vom avea în vedere cele afirmate de H.W. Întâi, prima trecere în varianta traducerii lui George Murnu:

Apoi a doua trecere, în aceeaşi traducere:

Conform celor afirmate de H.W., locaţia Scilei şi Caribdei Homerice este strâmtoarea Rio(n)-Antirrio(n), Scila constituie personificarea trombelor marine care apar în zonă, iar Caribda este curentul de maree, amplitudinea mareei în acea zonă fiind de 60 cm. În imaginaţia lui Homer:

• la prima trecere apar nişte fenomene care fac trimitere atât la o cascadă şi evacuări subacvatice, cât şi la sifonări
• la a doua trecere, fenomenele descrise par a fi similare unui generator de valuri de tip "plug", aşa cum am afirmat în seria de postări pe această temă.

Există două Caribde? Sau se poate vorbi de o "Caribdă cu îndoită fire" aşa cum e cazul Scilei?* Sau este, pur şi simplu o inconsecvenţă a lui Homer? Sau admitem că Homer nu a existat în realitate, iar Odiseea are mai mulţi autori care nu totdeauna s-au coordonat corespunzător?

VA URMA

23*2025-2026*9U. GEORG FRIEDRICH HAENDEL (1685-1759)

 

Georg Friedrich Haendel. Sursa: Wikipedia

1. Spre deosebire de Bach, Haendel a devenit cunoscut mai ales datorită creaţiei laice.
2. Deşi este considerat compozitor german, mai mult de jumătate din viaţă a activat la Londra (la curtea regală).
3. A fost prolific în domeniul operei în stil italian până după anul 1730. În anul 1737 a avut fie un atac vascular, fie o criză de reumatism, iar după aceea a început să scrie oratorii în limba engleză fără a abandona complet operele în stil italian. Conform unor surse, în urma acelei boli Haendel ar fi devenit foarte religios, dar, conform altora, Haendel şi-ar fi dat seama că interesul publicului pentru opera în stil italian s-a diminuat considerabil şi, astfel, a început să compună oratoriile în limba engleză.
4. Lucrări mai cunoscute: Muzica apelor, Muzica focurilor de artificii, Concertele pentru orgă şi orchestră, aria "Ombra mai fu" din opera "Serse"

23-24*2025-2026*9R. BAROCUL - VOCI, INSTRUMENTE ŞI TIPURI DE LUCRĂRI

 

 VOCI

• sopran
• alt
• tenor
• bas

În spaţiul italian şi german, sopranul şi altul erau intonate mai ales de băieţi înaintea schimbării vocii sau de eunuci; cântăreţe existau, dar erau puţine. În Franţa, aceste voci erau intonate şi de femei. Eunucii erau admişi doar la Teatrul Italian din Paris.

INSTRUMENTE

• A) flaut drept, flaut transversal.
• B) oboi, oboe d'amore.
• C) - 
• D) fagot*.
• E) corn fără clape.
• F) trompetă fără clape.
• G) trombon.
• H) serpent.
• I) timpan cu chei.
• J) tobă mare.
• K1) orgă*.
• K2) clavecin*; în secolul 18 apare "hammerklavier" (pianul cu ciocănele) care este, de fapt, precursorul pianului modern.
• K3) harpă.
• K4) lăută.
• L) vioară.
• M) viola da braccio.
• N) viola da gamba*.
• O) violone*.

* Formează compartimentul "Basso Continuo".

TIPURI DE LUCRĂRI

1. Sonata, partita, suita instrumentală (pentru instrument solo).
2. Sonata a tre; implica, de fapt, 4 instrumente: de exemplu, două viori, o viola a gamba şi un clavecin, dar viola da gama şi clavecinul formau un singur compartiment: Basso Continuo.
3. Suita orchestrală.
4.  Concerto grosso, concertul instrumental.
5. Baletul de curte.
6. Opera seria (cu subiect mitologic sau istoric), opera buffa (cu subiect din viaţa cotidiană).
7. Cantata, oratoriul.
8. Motetul.

23*2025-2026*8. FORMA CU TRIO

1. Numele formei arată procedeul iniţial. Este o structură de tip ABA utilizată, iniţial, doar în muzica pentru orchestră, unde strofa mediană era intonată de 3 instrumente.
2. Ulterior, procedeul nu s-a mai respectat întocmai. De exemplu, strofa mediană era intonată de toate instrumentele de suflat. Ba mai mult, forma cu trio a fost folosită şi în muzica  genului instrumental care implică unul sau două instrumente, dar s-au păstrat unele trăsături care o deosebesc de forma de lied.
3. Apare în partea a treia sau a doua a sonatelor ;i a simfoniilor (dacă au peste 3 părţi). Titlul cu care figurează aceste părţi este Menuet sau Scherzo.
4. Trecerile de la o strofă la alta se fac brusc.
5. Nu de puţine ori, tonalităţile celor 3 secţiuni păstrează tonica. De exemplu, prima secţiune (menuet / scherzo) este în re minor, a doua secţiune (trio) este în Re major, iar a treia (repetarea menuetului / scherzo-ului) este, din nou, în re minor.
6. Fiecare strofă este alcătuită, la rândul acesteia, din mai multe strofe mai mici. Acestea sunt, în general, marcate cu semne de repetiţie.
7. Tempoul este repejor dacă secţiunea care constituie forma cu trio se numeşte Menuet sau foarte rapid dacă secţiunea respectivă este Scherzo.

23*2025-2026*5. ŞAISPREZECIMEA

1. Este durata de un sfert de timp.
2. Se scrie fie cu două steguleţe, fie cu două bare
3. Exemplu de şaisprezecime scrisă cu două steguleţe. Sursa: Wikipedia. 
   
   
   
   
4. Exemplu de şaisprezecimi scrise cu bară*. Sursa: Şcoala Muzicală. 
   
   
   
5. Pauza corespunzătoare şaisprezecimii se numeşte pauză de şaisprezecime. Sursa: Wikipedia. 

   

   
   

22*2025-2026*12. SERGHEI VASILIEVICI RAHMANINOV (1873-1943)

 

Serghei Vasilievici Rahmaninov. Sursa: Wikipedia

1. Este unul din cei mai cunoscuţi continuatori ai postromantismului.
2. Conform unor informaţii, ar fi descendent al lui Ştefan Cel Mare.
3. A fost cunoscut nu numai ca şi compozitor, ci şi ca pianist.
4. Lucrări cunoscute: Concertul Nr. 2 pentru pian, Variaţiuni pe o temă de Paganini (mai ales datorită includerii uneia dintre variaţiuni în coloana sonoră a filmului Undeva, Cândva) şi Simfoniile.

22*2025-2026*9U. JOHANN SEBASTIAN BACH (1685-1750)

 

Johann Sebastian Bach în anul 1746. Sursa: Wikipedia

1. Este cel mai cunoscut compozitor din perioada barocului.
2. A studiat foarte mult creaţia lui Antonio Vivaldi.
3. Din 1723, activitatea componistică s-a desfăşurat în paralel cu cea didactică şi cu cea dirijorală, fiind cantor şi responsabil muzical al Bisericii Sf. Toma, al şcolii aferente (şi nu numai) din Leipzig.
4. Lucrări mai cunoscute: Clavecinul bine temperat, Arta Fugii (terminată postum în mai multe variante), Varianţiunile Goldberg, Pasacalia şi Fuga în do minor, Ciacona, Oratoriul de Crăciun şi Patimile după Matei.