6, 4, 8, 2. Episodul 6

 PEŞTERA CARIBDEI

Cele descrise de Homer, la prima trecere a lui Odiseu prin strâmtoarea Scilei şi Caribdei sugerează o peşteră complexă subacvatică în care se găseşte Caribda, aceasta incluzând şi cavitatea considerată ca peştera Scilei. Ce se întâmplă la a doua trecere? Se va detalia într-unul din episoadele viitoare. Deci, să începem.

Caribda pare să fie bicorporală. Primul corp pare a fi un polip, al doilea corp pare a fi un plămân adiţional, iar între cele două se găseşte un istm (aproximativ) orizontal. Având o conformaţie similară literei H, se poate deduce că aceasta este adăpostită într-o structură similară. Aceasta ar fi "H-ul". În "stâlpul" din stânga se află polipul, în "bară" istmul, iar în "stâlpul" din dreapta plămânul adiţional. 

"Stâlpul" stâng (hornul S) se ramifică, la început, în două galerii. S1 şi S2. S1 are rol de evacuare şi se ramifică, la rândul acesteia, în încă două galerii: S1A şi S1B. S1A intră în stânca aferentă Caribdei, se ramifică în încă 6 galerii (S1A1-S1A6), astfel încât, în perioadele de activitate, se formează cele 6 cascade similare unor duşuri cervicale gigantice. S1B se ramifică în 4 galerii (S1B1-S1B4), fiecare ramificaţie se uneşte cu ramificaţia corespunzătoare "aeratorului" (una din derivaţiile galeriei Scilei) şi debuşează pe fundul mării. În perioadele de activitate, acolo apar jeturile aerate. Evacuarea apei are loc pe parcursul timpului 1 din 5 al funcţionării Caribdei.

S2 este galeria de admisie a apei pe care Caribda o înghite de mai multe ori pe zi, ca pedeapsă. Aceasta are un sifon, iar la capătul opus Caribdei - adică la capătul aflat în fundul mării - se găseşte un batardou care, periodic, continuă galeria până puţin deasupra apei. Acel batardou separă apa care urmează să fie înghiţită de apa restului mării. Tot în fundul mării, sub locaşul batardoului, se află nişte galerii de egalizare, prin care apa mării umple spaţiul mărginit de batardou, spaţiu care constituie un echivalent aproximativ al unui sas de ecluză. Ridicarea batardoului constituie timpul 2 din 5 al funcţionării Caribdei, înghiţirea apei constituie timpul 3 din 5, umplerea "sasului" constituie timpul 4 din 5, iar coborârea batardoului timpul 5 din 5. Nu e clar dacă există intervale de repaus sau Caribda este, permanent, în activitate.

"Stâlpul" drept (hornul D) se ramifică, la rândul acestuia, în două: D1 şi D2. D1 este galeria de evacuare a aerului din acel plămân adiţional, evacuare care are loc tot în timpul 1 din 5 al funcţionării Caribdei. Acea galerie se ramifică în 8 (D1A-D1H), capătul acestora fiind pe fundul mării, motiv pentru care, când aerul este evacuat, apar barbotările. D2 este a doua ramificaţie a hornului D şi are funcţie de admisie a aerului fiind a doua derivaţie a galeriei Scilei.

Acolo unde S1 se uneşte cu S2, D1 cu D2 şi în galeriile de egalizare se află nişte "vane" comandate de Caribda cu puterea minţii. În ciuda pedepsei la care a fost supusă, fiinţa respectivă nu şi-a pierdut toate trăsăturile umane.

6, 4, 8, 2. Episodul 5.

ASPECTUL POSIBIL AL CARIBDEI

Nici Homer, nici Vergiliu nu o descriu pe Caribda. Cu toate acestea, în anul 1557, Giovanni Angelo Montorsoli o sculptează pe Caribda, ca parte a Fântânii Lui Neptun, la cererea Senatului din Messina, dar, fără a contesta valoarea acelei opere de artă, pot afirma că există indicii serioase că Homer şi-a imaginat-o diferit. Cum? Pornim, din nou, de la ideea că cele două fiinţe feminine - Scila şi Caribda - trebuie gândite una în raport cu cealaltă. Scila este multicefală; are 6 capete. Caribda ar trebui să fie ori monocefală, ori acefală. Dacă ţinem cont şi că pedeapsa Caribdei este de a înghiţi şi de a vărsa, periodic, apa înghiţită din zona strâmtorii aferente, şi, dacă mai adăugăm posibilitatea barbotării atunci când Caribda evacuează apa, aspectul acesteia ar putea fi asemănător literei H. "Stâlpul" din stânga ar putea fi un polip, "bara transversală" ar putea fi un istm, iar "stâlpul" din dreapta ar putea fi un plămân adiţional.

6, 4, 8, 2. Episodul 4

CELE DOUĂ GALERII DE EGALIZARE

Nu sunt menţionate în Odiseea, aşa cum nu e manţionat nici batardoul, dar, fără acestea, cele descrise acolo când Odiseu a trecut prima dată, nu ar fi posibile. Se va reveni asupra acestui aspect.

6, 4, 8, 2. Episodul 3

CELE 8 BARBOTĂRI

Pe baza a ceea ce scrie în Odiseea, putem merge pe ideea că restul de 8 evacuări submerse sunt nişte barbotări care se activează atunci când apar cascadele şi jeturile aerate. Aerul barbotat ar intra tot prin peştera Scilei, după care ar ajunge într-o cavitate, de unde ar fi direcţionat către fundul mării. Ar fi două variante: 8 galerii, fiecare legând cavitatea de fundul mării sau o galerie care porneşte de la cavitate şi care, înainte de a debuşa pe fundul mării, s-ar ramifica în 8 galerii secundare. Detalii în postările care vor urma.

6, 4, 8, 2. Episodul 2

CELE 4 JETURI AERATE SUBMERSE

Continuând relaţionarea Caribdei cu Scila, trecem la unele elemente din cele neobservabile: picioarele. În număr de 12 - conform unor surse - sau în număr de 6 - conform altora. Se va lua în considerare prima variantă, cea cu 12, corespondentele picioarelor Scilei fiind evacuările submerse corespunzătoare Caribdei. Şi aici ar fi mai multe variante în care poate fi imaginat sistemul de galerii la care e "racordată" Caribda, în postarea de faţă mergându-se pe ideea că 4 din cele 12 evacuează apă aerată sub suprafaţa mării. Unde are loc aerarea? E un "aerator" pentru fiecare evacuare? Sau există un singur "aerator" pentru toate 4? Ţinând cont de afirmaţiile lui Homer conform căreia peştera Scilei este deosebit de adâncă, aş avea în vedere a doua variantă. În ceea ce priveşte orientarea acestor evacuări, ne putem imagina că:

• fie sunt orientate ascendent, contribuind semnificativ la impresia de fierbere a apei
• fie sunt orientate orizontal, având ca efect crearea unei suprafeţe înspumate, dar mai liniştite
• fie variante intermediare: toate oblice; unele oblice, altele verticale; unele oblice, altele orizontale; unele orizontale, altele verticale; efectul ar fi o "fierbere" de o intensitatate intermediară

Indiferent de cum ne imaginăm jeturile aerate, acestea sunt parte a ceea ce Homer caracterizează ca "talazul învolburat".

6, 4 ,8, 2. Episodul 1

6 CĂDERI DE APĂ

Aşa cum am afirmat de mai multe ori de-a lungul timpului, Caribda trebuie relaţionată cu Scila homerică, nu cu cea antropomorfizată care, de fapt, e de origine etruscă şi a substituit-o pe cea originală începând, aproximativ, din anul 470 BCE. Scila homerică are 6 capete şi tot atâtea gâturi, acestea fiind singurele elemente vizibile temporar. Ca urmare, se recomandă ca atunci când se pomeneşte de Caribda, să fie imaginate 6 structuri poziţionate pe stânca mai mică, structuri care măcar să facă aluzie la cele 6 capete şi cele 6 gâturi ale Scilei. Cum ne imaginăm acele structuri care au rol de evacuare a apei?* Personal, consider că cel puţin în 3 moduri

1. Ca nişte duşuri cervicale de dimensiuni foarte mari. Când Caribda aruncă apa afară, o parte semnificativă a acesteia iese sub presiune prin aceste structuri fiind, efectiv, împinsă în jos. 
2. Ca nişte ţevi verticale având în partea de sus nişte paralelipipede prevăzute cu un fel de jgheaburi pe partea dinspre mare, formând nişte cascade. În acest caz, apa care iese sub presiune curge, mai întâi, pe un fel de jgheab, căderea în mare fiind strict gravitaţională.
3. Ca nişte ţevi orientate înspre mare, uşor ascendent, formând nişte jeturi boltite. 

Eu, personal, aş merge pe prima variantă, dar, indiferent cum ne imaginăm structurile respective, apa se va dispersa într-o anumită măsură înainte de a ajunge la suprafaţa mării formând "fumul" amintit în Odiseea când Ulise este, încă, la o anumită distanţă de strâmtoarea Scilei şi Caribdei.

JUCĂRII CU FRICŢIUNE (2). PASĂREA ÎN OU

 

Sursa: Google Imagini. Se poate observa că mecanismul este asemănător celui precedent, având:

• o cremalieră
• două roţi dinţate coaxiale care pot culisa
• o roată dinţată solidară cu discul pe care e oul şi carre formează, împreună, un fel de volant

dar elementele statice (pasărea şi suportul pe care aceasta stă) nu se găsesc în spatele volantului, ci în interiorul acestuia. 

Jucăria respectivă nu se mai fabrică. Este spectaculoasă, dar prezintă un risc deloc de neglijat, cele 4 componente ale "oului" putând răni când se rotesc.