miercuri, 23 iunie 2021

CINCI SITUAŢII CARE POT APĂREA LA JOCURILE TRASEU-NOROC

 Jocurile pot fi clasificate pe 3 categorii: şansă, abilitate şi strategie. Jocurile de şansă se împart, la rândul acestora, în două tipuri: traseu-noroc / zar-traseu şi noroc. Jocurile traseu-noroc sunt acelea la care se parcurge un traseu între acţionarea dispozitivului caracteristic (în general zar, dar poate fi şi suprafaţă gradată similară, oarecum, titirezului) şi beneficiul posibil. Unul din aspectele care pot apărea (şi chiar apar deseori) la jocurile traseu-noroc sunt deplasările implicite adică acele deplasări care au loc fără aruncarea zarului, cu un număr fix de poziţii dacă pionul se opreşte în anumite locuri. Există 4 tipuri de deplasări implicite - care vor fi ordonate în funcţie de spectaculozitatea acestora:

  1. deplasări consecutive în sens opus
  2. deplasări consecutive în acelaşi sens
  3. deplasări către poziţia finală (rezultând, astfel, două poziţii câştigătoare)
  4. deplasări care nu se încadrează în niciuna din situaţiile de mai sus
Există jocuri traseu-noroc care nu au astfel de deplasări. Rezultă, astfel, 5 situaţii şi, aşa cum se va vedea, situaţiile 1, 2 şi 3 se asociază - totdeauna - cu situaţia 4, iar situaţiile 1 şi 2 se asociază şi cu situaţia 3.

A) DEPLASĂRILE IMPLICITE CONSECUTIVE ÎN SENS CONTRAR

Apare la un joc cu tematică ecologică inspirat din Piticot:
Sursa: Fundaţia Terra - Mileniul III
Aici se găsesc două perechi de deplasări implicite în sens contrar: 
  1. de la 14 la 27 şi de la 27 la 16
  2. de la 19 la 32 şi de la 32 la 23
cu scopul de a arăta avantajele imediate, dar şi efectele nedorite pe termen mediu sau lung ale unor acţiuni. Acest joc are şi deplasare implicită spre poziţia finală (de la 56 la 58) precum şi alte deplasări implicite; ca urmare, jocul este de tip ACD.

B) DEPLASĂRILE IMPLICITE CONSECUTIVE ÎN ACELAŞI SENS.

Deşi mai puţin spectaculoase decât deplasările implicite consecutive în sens contrar, cele în acelaşi sens constituie, de asemenea, elemente întâlnite rar în jocurile traseu-noroc. Un astfel de joc apare în auxiliarul unuia din manualele de educaţie muzicală pentru clasa a V-a:
 
Deplasările implicite în acelaşi sens sunt de la 18 la 24 şi de la 24 la 27. De asemenea, aici apar deplasarea implicită spre poziţia finală (21-30) precum şi alte deplasări implicite. A se remarca poziţia inversă a şerpilor. Jocul aparţine, aşadar, tipurilor BCD.

C) DEPLASAREA IMPLICITĂ SPRE POZIŢIA FINALĂ

Este o situaţie întâlnită des la jocurile Sus-Jos (Şerpi Şi Scări). Exemplul dat aici (care aparţine uneia din variantele online ale jocului Şerpi Şi Scări): 

nu are deplasări implicite consecutive; astfel, elementul deosebit din punctul de vedere al deplasărilor implicite este cea spre poziţia finală. Un alt joc este o variantă de Piticot: 

la care apare deplasarea implicită spre final de la poziţia 78 la 80.

D) ALTE DEPLASĂRI IMPLICITE

Aici intră acele deplasări implicite care nu sunt consecutive în sens contrar, nu sunt consecutive în acelaşi sens şi nu sunt către poziţia finală. Multe jocuri traseu-noroc intră aici:




La acest joc din urmă existând şi surprize (concretizate prin steluţe; oprirea pe o steluţă însemnând înaintarea sau întoarcerea cu un număr variabil de poziţii) precum şi posibilitatea obţinerii unui bonus concretizat prin avansarea cu numărul de poziţii dorit prin acţionarea discului din stânga. Trebuie, însă, dexteritate deoarece trebuie nimerit numărul corespunzător. 

E) INEXISTENŢA DEPLASĂRILOR IMPLICITE

E1) DEPLASĂRI SUPLIMENTARE ÎN FUNCŢIE DE CONTEXT

Contextul poate consta în şansă sau în abilitate. De exemplu, aici:
Joc prezent în auxiliarul unuia din manualele de educaţie muzicală de clasa a V-a

deplasările suplimentare - înainte şi înapoi - se realizează în funcţie de corectitudinea răspunsurilor date.

E2) FĂRĂ DEPLASĂRI IMPLICITE

Cel mai cunoscut joc traseu-noroc care nu implică deplasări suplimentare este Ludo, cunoscut la noi cu denumirea de Nu te supăra, frate!:

acesta fiind şi un joc de strategie, dat fiind faptul că fiecare jucător lucrează cu mai multe caractere (pioni în cazul de faţă).





marți, 8 iunie 2021

33/2020-2021. 9S2. LUDWIG VAN BEETHOVEN (1770-1827)

Ludwig van Beethoven în anul 1820. Sursa: Wikipedia

 

  • Deja în anul 1791, Beethoven a atras atenţia prin maniera energică de a cânta la pian, manieră considerată chiar brutală de către unii contemporani.
  • A avut o fire dificilă, comportamentul lui fiind, uneori, lipsit de maniere. De asemenea, nu îi erau străine sarcasmele. 
  • În anul 1798 avea, deja, probleme cu auzul, probleme care se vor agrava ulterior, astfel întât, în anul 1825 era aproape surd. Totuşi, putea auzi sunetul pianului dacă lua în gură o bucată de lemn şi, în gură fiind, o sprijinea de pian (audiţie osoasă). 
  • Nu o dată a compus în paralel lucrări contrastante din punct de vedere al caracterului. Între 1802 şi 1808 au fost compuse Simfoniile a III-a - a VI-a după cum urmează: a III-a (Eroica) între 1802 şi 1804, a IV-a în 1806 (premiera având loc în 1807), a V-a (A Destinului) între 1804 şi 1808 şi a VI-a (Pastorala) între 1802 şi 1808 .
  • Există informaţia - neoficială - conform căreia Beethoven a vrut să scrie o operă după Iliada şi Odiseea de Homer. A renunţat la idee, dar elemente din opera planificată au fost folosite în Simfonia a VII-a (1811-1812), simfonie care a fost compusă în paralel cu Simfonia a VIII-a (1812). Unii specialişti consideră că ultimele trei simfonii beethoveniene (a VII-a, a VIII-a şi a IX-a) pot fi considerate simfonii romantice.
  • Înafara simfoniilor, Beethoven mai este cunoscut prin concertele pentru pian - în special Imperialul (Nr. 5), prin Concertul pentru vioară şi prin Triplul Concert pentru vioară, violoncel şi pian, prin Missa Solemnis precum şi prin lucrăril camerale (de exemplu, Cvartetele Nr. 7-9 "Razumovski" şi "Marea Fugă" şi instrumentale (de exemplu, Sonata Nr. 3 pentru vioară şi Sonata Nr. 14 pentru pian "Sonata Lunii").

marți, 1 iunie 2021

32/2020-2021. 9S2. WOLFGANG AMADEUS MOZART (1756-1791)

Sursa: Wikipedia

  • 1761. Compusese, deja, câteva piese
  • 1763-1769. Turneu în Europa întreprins de tatăl său (Leopold Mozart, care era tot muzician) împreună cu sora şi cu mama lui. Acest turneu pe de o parte l-a făcut cunoscut pe "micul Mozart", dar, pe de altă parte, i-a afectat sănătatea. În anul 1769 se angajează, împreună cu tatăl său, la curtea principelui arhiepiscop al Salzburgului Hieronymus von Colloredo, reprezentant al iluminismului şi un violoncelist bun. Din păcate, relaţiile cu Wolfgang Amadeus Mozart aveau să fie tensionate. Cea mai cunoscută lucrare compusă în această perioadă este singspielul Bastien şi Bastienne.
  • 1769-1773. Perioadele italiene (în număr de 3). În această perioadă compune opera seria Mitridate Re Di Ponto.
  • 1773-1777. Perioada de la Salzburg. O perioadă grea, având în vedere relaţiile tensionate cu arhiepiscopul Colloredo. Printre altele, compune Simfonia 25 cunoscută ca Mica Simfonie În Sol Minor  şi opera comică La Finta Giardiniera.
  • 1777-1781. Perioadă itinerantă München-Mannheim-Paris-Salzburg. Nemaisuportând atmosfera de la Salzburg încercat să îşi găsească de lucru, dar nu a reuşit, motiv pentru care a trebuit să revină la Salzburg. În acest interval de timp are o pasiunea faţă de cântăreaţa Aloysia Weber (1760-1839), pasiune de care va scăpa căsătorindu-se cu una din surorile ei mai mici: Constanze (1762-1842, de asemenea, cântăreaţă). Din păcate, starea materială l-a determinat să revină la Salzburg în anul 1779. Cea mai cunoscută lucrare compusă în această perioadă este opera seria Idomeneo Re Di Creta.
  • 1781-1791. Perioada vieneză. Compune capodoperele Răpirea Din Serai (singspiel), Don Giovanni (opera buffa), Nunta Lui Figaro (operă comică), Flautul Fermecat (singspiel), Simfoniile 39, 40, 41 şi Recviemul (lucrare terminată postum în mai multe variante. 

duminică, 30 mai 2021

32/2020-2021. 6A-6F. SUITA

  1. Suita este un tip de lucrare instrumentală sau orchestrală, formată din mai multe părţi juxtapuse.
  2. În perioada anilor 1600-1750 (barocul muzical), părţile suitelor erau dansuri stilizate, iar în 1685 s-au stabilit 4 părţi de referinţă* ale suitei, prima lentă, a doua rapidă, a treia lentă, iar a patra rapidă. Între cele 4 părţi puteau fi intercalate şi alte dansuri stilizate. 
  3. Părţile suitelor care păstrează elemente ale perioadei menţionate mai sus**, dar care sunt compuse mult mai târziu (după 1850) sunt tot dansuri. Se păstrează cel puţin o parte din 4 dansuri de referinţă.
* Allemanda (dans lent german). couranta (dans rapid francez), sarabanda (dans lent spaniol) şi giga (dans rapid scoţian)
** Părţile suitelor compuse după 1850 pot să fie dansuri şi dacă nu păstrează unele din caracteristicile perioadei anilor 1600-1750.

sâmbătă, 29 mai 2021

32/2020-2021. 10I, 10S2. BEDŘICH SMETANA (1824-1884)

  

Sursa: Wikipedia
  • Este primul compozitor romantic ceh
  • A devenit cunoscut mai ales datorită lucrărilor Vltava şi Mireasa VândutăVltava este al doilea din seria de 6 poeme simfonice intitulată Patria Mea, iar Mireasa Vândută este o operă comică.
  • Înafara activităţii componistice, Bedřich Smetana a avut şi o activitate dirijorală şi una pedagogică

32/2020-2021. 9I. CLASICISMUL. ORGANIZĂRI SONORE, VOCI ŞI INSTRUMENTE

 

 ORGANIZĂRI SONORE

În clasicism se utilizează aproape în exclusivitate organizările sonore tonal funcţionale, adică tonalităţile

VOCI

Sopranul şi altul sunt intonate atât de băieţi înaintea schimbării vocii şi de contratenori, cât şi de fete sau femei. Importanţa eunucilor - în special în opere - începe să scadă din anul 1762. Tenorul şi basul revin atât bărbaţilor cât şi băieţilor după schimbarea vocii.

INSTRUMENTE

Instrumentele obligatorii în orchestra clasică sunt:
  • B) oboiul
  • E) cornul fără ventile
  • L) vioara
  • M) viola
  • N) violoncelul
  • O) contrabasul
Alte instrumente care pot apărea sunt:
  • A) flautul transversal
  • C) clarinetul, cornul de baset
  • D) fagotul
  • F) trompeta fără ventile
  • G) trombonul
  • H) serpentul, oficleidul
  • I) timpanul cu chei
  • J) trianglul, talgerul, toba mare, armonica de sticlă
  • K) orga (în mediul liturgic), pianul ( ca instrument solistic), clavecinul, harpa, chitara (ca instrument solistic)

marți, 25 mai 2021

31/2020-2021. 9S2. JOSEPH HAYDN (1732-1809)

 

Sursa: Wikipedia

  • A fost sopran al Corului Catedralei Sf. Ştefan din Viena (din 1740 şi până în 1749). Deoarece responsabilul muzical (dirijorul) acelui cor era acelaşi cu cel al Ansamblului Muzical Imperial, Joseph Haydn a cântat şi în acel ansamblu.
  • A activat la curtea prinţului Nikolaus Joseph Eszterházy din 1761 până în 1790; întâi ca responsabil muzical adjunct (1761-1766), apoi ca responsabil muzical plin (1766-1790). Din 1790 s-a stabilit la Viena, dar în perioada anilor 1791-1792 şi 1794-1795 a efectuat câte un turneu la Londra, iar în anul 1792 a fost numit doctor honoris causa al Universităţii Din Oxford.
  • Lucrări mai cunoscute: Concertul pentru violoncel în Do major, Creaţiunea (oratoriu), Anotimpurile (Oratoriu), Cvartetul Imperial (a cărui parte lentă constituie melodia imnului Germaniei, cu text adăugat ulterior, având în vedere că Germania nu exista ca atare în anul 1797) şi Simfoniile Londoneze (93-104).