22*2025-2026*8. FORMELE TRISTROFICE PROPRIU-ZISE

Formele tristrofice propriu-zise sunt alcătuite din:

• două strofe identice sau asemănătoare
• una diferită.

Strofa diferită poate fi:

• la sfârşit, rezultând forma de tip AA*B; este aşa-numita formă de bar cu precizarea că bar-ul este folosit şi ca termen generic pentru toate formele menţionate aici
• la mijloc, rezultând forma de tip ABA*; aceasta este forma de lied (citit lid cu i lung, numele formei arătând tipul de lucrare în care apare, dar care este folosită şi în cadrul altor tipuri de lucrări
• la început rezultând forma de tip ABB**; aceasta este forma de bar întors.

Originea acestor structuri muzicale este în secolul XII. Cu toate acestea, forma de tip ABA* a început să fie utilizată frecvent începând cu secolul XVIII.

* A sau A1 sau Av

** B sau B1 sau Bv

22*2025-2026*5. MĂSURA DE TREI PĂTRIMI

1. Cuprinde un timp accentuat şi doi neaccentuaţi. Sursa: Şcoala Muzicală (detaliu): 
   
   
   
2. Schema măsurii de trei pătrimi e aceasta: Sursa: Şcoala Muzicală (detaliu): 
   

21*2025-2026*12. ENRIQUE GRANADOS (1867-1916)

Enrique Granados. Sursa: Wikipedia

1. A înfiinţat Academia de muzică din Barcelona.
2. A fost şi compozitor, şi pianist, având o activitate semnificativă în ambele domenii
3. Cele mai cunoscute lucrări sunt 12 Dansuri Spaniole şi opera "Goyescas". Fiind pasionat de picturile lui Francisco de Goya, Granados a compus o suită pentru pian numită "Goyescas". Din această suită a provenit opera "Goyescas".

21-22*2025-2026*10. FELIX MENDELSSOHN - BARTHOLDY (1809-1847)

 

Felix Mendelssohn-Bartholdy. Portret de Eduard Magnus, 1846: Sursa: Wikipedia

1. S-a remarcat atât ca şi compozitor (a compus lucrări în aproape toate genurile muzicale) cât şi ca dirijor şi chiar ca pedagog.
2. A promovat creaţia lui Johann Sebastian Bach.
3. A înfiinţat conservatorul din Leipzig.
4. Lucrări cunoscute: Concertul pentru vioară în mi minor op. 64, Uvertura Visul Unei Nopţi De Vară, Simfoniile a III-a Scoţiana, a IV-a Italiana şi a V-a Reforma precum şi Cântecele Fără Cuvinte.

21*2025-2026*9U. ANTONIO VIVALDI (1678-1741)

1. Este cunoscut şi ca Preotul Roşu datorită nuanţei roşcate a părului. Deoarece se purta perucă, părul nu e vizibil: 

   

   Sursa imaginii: Wikipedia

   
    
2. Deşi a fost hirotonit în 1703, nu a activat ca preot.
3. Activitatea componistică s-a desfăşurat în paralel cu cea didactică.
4. În calitate de profesor, a înfiinţat - la Ospedale Della Pietà - un ansamblu vocal-simfonic alcătuit numai din fete. Astfel fetele intonau şi vocile de tenor şi de bas, şi cântau şi la instrumente precum trompeta şi timpanul.
5. Lucrări cunoscute: Anotimpurile, L'estro Armonico şi concertele pentru flaut şi orchestră.

21-22*2025-2026*9R. BAROCUL - GENERALITĂŢI ŞI ORGANIZĂRI SONORE

 

1. Numele curentului vine de la cel al unei perle cu formă neregulată. Perla respectivă mai este cunoscută cu denumirea de perlă barocă.
2. Originea curentului se găseşte în spaţiul italian, urmând să se manifeste mai ales în Europa în arhitectură, dans, muzică, pictură şi sculptură.
3. Perioada în care s-a manifestat barocul muzical a fost aproximativ între 1600 şi 1750
4. În muzică au existat 4 nuclee ale activităţilor muzicale: spaţiul italian, spaţiul german, Franţa şi Anglia.
5. Creşte importanţa muzicii instrumentale.
6. Se trece de la organizările sonore modale (moduri) la cele tonale (tonalităţi).
7. În baroc, se utilizează mai ales organizări sonore tonale, dar, încă, modalismul poate fi sesizat.
8. Există două teorii privind trecerea de la moduri la tonalităţi. Prima susţine că a existat un proces de uniformizare a modurilor; modurile majore au devenit tonalităţi majore, iar cele minore tonalităţi minore. A doua teorie afirmă că toate tonalităţile majore provin din modul ionic (prin transpoziţie, cu excepţia tonalităţii Do major), iar cele minore din modul eolic - tot prin transpoziţie, cu excepţia tonalităţii la minor. 

21*2025-2026*8. FORMELE BISTROFICE ŞI FORMA DE SONATĂ MONOTEMATICĂ

1. Numele formei arată numărul de componente.
2. Strofele pot fi simple (formate doar din fraze muzicale) sau complexe (formate din strofe simple). Uneori, mai este introdusă o categorie: strofa mare, rezultând 3 tipuri de strofe muzicale: strofa mică / simplă, strofa mare (formată din strofe mici) şi strofa complexă (formată din strofe mari).
3. Notarea formei bistrofice se face în funcţie de asemănarea sau deosebirea dintre cele două strofe: AA dacă sunt identice, AA1 sau AAv* dacă sunt asemănătoare şi AB dacă sunt diferite. Un caz particular al formei bistrofice AB este cel în care a doua frază a strofei A este la fel cu a doua frază a strofei B. Aceea este forma bistrofică cu repriză.

* Aici ar putea intra şi forma de sonată monotematică cu precizarea că această structură nu este recunoscută de toţi muzicologii. Numele formei arată numărul ideilor muzicale de referinţă, dar, implicit, şi numărul de componente.