28*2025-2026*9U. CLASICISMUL - VOCI ŞI INSTRUMENTE

 VOCI

• sopran
• alt 
• tenor
• bas

Sopranul şi altul erau intonate şi de băieţi înaintea schimbării vocii sau de contratenori, şi de fete / femei.

INSTRUMENTE

• A. flaut transversal
• B. oboi*
• C. clarinet (mai ales după 1785), cornul de baset.
• D. fagot
• E. corn fără ventile*
• F. trompetă fără ventile
• G. trombon
• H. serpent, oficleid
• I. timpan cu chei
• J. Trianglu, talger tobă mare, armonică de sticlă
• K. orgă, pian, harpă, chitară
• L. vioară*
• M. violă*
• N. violoncel*
• O. contrabas*

* Obligatoriu în orchestra clasică.

27*2025-2026*12. OTTORINO RESPIGHI (1879-1936)

  

Ottorino Respighi în anul 1934. Sursa: Wikipedia

1. S-a remarcat în domeniul muzicii instrumentale în condiţiile în care viaţa muzicală italiană era dominată de operă.
2. În creaţia lui se pot remarca atât elemente ale muzicii ruseşti cât şi elemente ale muzicii germane, dat fiind faptul că, în perioadele în care a fost în Rusia (1900, când a activat ca prim-violonist al orchestrei Teatrului Imperial Rus în timpul sezonului operei italiene) şi în Germania (1902) a studiat cu Nikolai Andreevici Rimski-Korsakov, respectiv cu Max Bruch.
3. Cele mai cunoscute lucrări sunt poemele simfonice Serbări Romane, Fântânile Romei şi Pinii din Roma, la care se adaugă Concertul în la minor, Toccata în re minor, Fantasia Slava în sol minor şi Concertul Gregorian şi Păsările.
4. Preocupările pentru muzica secolelor XVI-XVIII s-a concretizat şi prin reorchestrarea - în 1934 - a operei Orfeu de Claudio Monteverdi (compusă în anul 1607).

27-28*2025-2026*10. RICHARD WAGNER (1813-1883)

  

Richard Wagner în anul 1871. Sursa: Wikipedia

1. Este cunoscut mai ales ca şi compozitor de opere, deşi a scris şi simfonii. 
2. În operele lui, orchestra are un rol deosebit de important.
3. Este primul compozitor care a poziţionat orchestra sub nivelul scenei, în aşa-numita "fosă a orchestrei". La teatrul muzical de la Bayreuth (construit la indicaţiile lui), fosa orchestrei are o construcţie aparte. Sunetele orchestrei nu ajung direct la spectatori, ci sunt direcţionate spre scenă (acolo unindu-se cu cele ale cântăreţilor) şi de acolo către spectatori. De asemenea, coloanele prezente în sala acelui teatru nu au doar un rol decorativ, ci şi acustic, îmbunătăţind sonoritatea acesteia. 
4. Se remarcă şi prin utilizarea leitmotivelor.
5. Tematica operelor cunoscute ale lui este fie medievală, fie mitologică germanică, dar sunt prezente şi elemente autobiografice.
6. A avut cunoştinţe serioase de acustică.
7. A fost şi literat, teoretician, libretist şi s-a implicat şi în politică. 
8. Îi plăcea luxul fiind dator mai tot timpul; a avut noroc cu regele Bavariei care a fost un admirator de-al lui; altfel avea şanse mari să ajungă la închisoarea datornicilor.
9. Lucrări cunoscute: Tristan şi Isolda, Tetralogia (Aurul Rinului, Walkiria, Siegfried şi Amurgul Zeilor), Lohengrin, Parsifal, Olandezul Zburător / Vasul Fantomă şi Maeştrii Cântăreţi din Nürnberg.

27*2025-2026*9U. CLASICISMUL - ORGANIZĂRI SONORE

1. În clasicism s-au folosit aproape exclusiv organizările sonore tonale.
2. Una din tonalităţile preferate compozitorilor clasici este Re major. Foarte multe simfonii ale lui Joseph Haydn sunt scrise în această tonalitate. 

27-28*2025-2026*9R. CLASICISMUL - GENERALITĂŢI

  

1. Limite aproximative: 1735-1830.
2. Nuclee ale activităţilor muzicale: Mannheim, apoi Viena.
3. Componente: germano-austriacă, italiană şi slavă*
4. Există un anumit echilibru între raţiune şi sentimente. De asemenea, componentele părţilor lucrărilor muzicale sunt echilibrate.

* Sesizabilă în special în creaţia compozitorului Franz Xaver Mozart (1791-1844), unul din fiii compozitorului Wolfgang Amadeus Mozart şi ai lui Constanze Weber (Mozart).

27*2025-2026*8. FORMA DE CONCERT INSTRUMENTAL CLASIC

1. Numele formei indică tipul de lucrare în care apare şi perioada în care a fost folosită: aproximativ perioada anilor 1760-1830.
2. Forma de concert constituie prima parte a concertelor scrise în perioada clasicismului muzical şi are 4 secţiuni (considerate strofe de către unii muzicologi), fiind un derivat al formei de sonată tristrofică şi bitematică
3. Prima strofă este expoziţia de orchestră. Probabil, v-aţi întrebat de ce, la început, solistul - care intră odată cu dirijorul, doar stă pe scenă, fără să cânte. Acel interval de timp - în care cântă doar orchestra, iar solistul stă, este expoziţia de orchestră.
4. A doua strofă este expoziţia propriu-zisă.
5. A treia stofă este dezvoltarea
6. A patra strofă este repriza + coda (coda nu constituie strofă separată) şi, în cadrul acestei strofe se găseşte o secţiune unde solistul cântă singur, improvizând sau dând impresia că improvizează* pe baza uneia sau ambelor teme muzicale. Acea secţiune este cadenţa de bravură.

* La început soliştii chiar improvizau. Ulterior, compozitorii îşi compuneau cadenţele păstrând, însă, caracterul improvizatoric al acestora.

27/2025-2026*5. TEMPOUL

1. Tempoul este viteza cu care se cântă
2. Cuvintele care indică viteza se numesc termeni de tempo. Nu de puţine ori, termenii de tempo se asociază cu termenii de caracter

TERMENII DE TEMPO ŞI DE CARACTER AŞA CUM APAR PE METRONOMUL MAELZEL*

• Grave
• Largo
• Lento
• Larghetto
• Adagio
• Andante (mergând)
• Andantino
• Sostenuto (susţinut)
• Comodo
• Maestoso (citit maestozo)
• Moderato
• Allegretto (ar însemna diminutiv de la vesel, dar se traduce cu repejor)
• Animato
• Allegro (ar însemna vesel, dar se traduce cu repede)
• Allegro Assai
• Allegro Vivace
• Vivace (vioi)
• Presto (ar însemna repede, dar se traduce foarte repede)
• Prestissimo (ar însemna foarte repede, dar se traduce, în principiu, cât se poate de repede)

* Se citeşte "Melţăl" cu accent pe "e".