DE LA CARIBDA LA ŞOIMII PATRIEI (2)

INSIGNA DE APARTENENŢĂ

Spre deosebire de Organizaţia Pionierilor, Organizaţia Şoimii Patriei avea o insignă de apartenenţă care prezenta diferenţe semnificative faţă de emblemă: Soarele cu 13 raze pe care se găsea şoimul şi care răsare din spatele unui munte care pare un vulcan de tip calderă. Deşi nu există nicio dovadă în acest sens, se creează impresia că, spre deosebire de Pionieri (care era o organizaţie cu elemente de internaţionalism*), Şoimii Patriei s-a dorit a fi o organizaţie cu specific naţional pronunţat**, dar care prezintă elemente specifice KP. Intrarea în organizaţie avea loc la vârsta de 4 ani chiar şi în situaţia în care copilul nu era înscris la grădiniţă. Vârsta corespunzătoare Şoimilor Patriei era cuprinsă între 4 şi 7 ani, vârstă care corespundea grupei mijlocii, grupei mari şi clasei I. Copiii care nu erau înscrişi în învăţământul preşcolar participau la activităţile Şoimilor Patriei la grădiniţa de care aparţineau cu domiciliul. Era, aşadar, o înregimentare oficială a copiilor de vârstă preşcolară.

Existau 3 tipuri de însemne:

1. emblema
2. insigna de apartenenţă
3. insigna pe tipuri de activităţi

Primele două le aveau toţi. Cea de-a treia numai cei care se remarcau în anumite domenii. Având în vedere că existau 3 tipuri de activităţi, fiecare având ca şi culoare predominantă una din cele prezente pe drapelul naţional, ordinea în care vor fi menţionate insignele va fi cea a culorilor predominante. 

* Din 1966 s-a accentuat caracterul naţional.

** Corespunde "Octombriştilor" din fosta SU, dar prezintă diferenţe semnificative faţă de aceasta.

INSIGNA PENTRU ACTIVITĂŢI CULTURAL-ARTISTICE

Pe zona roşie avea:

• o carte deschisă
• o cheie sol, pe mijlocul cărţii
• Thalia, pe partea din stânga-sus a cărţii
• Melpomene, pe partea dreaptă a cărţii

Dedesubtul zonei roşii se găsea şoimul pe fond albastru cu tricolorul dedesubt*, iar de o parte şi de alta a şoimului pe fond albastru cu tricolor dedesubt se aflau nişte lauri. Criteriile de acordare erau obţinerea unor premii la manifestările "Copiii cântă patria şi partidul", "Şoimii patriei omagiază patria şi partidul", "Cântarea României" secţiunea cultural-artistică precum şi vârsta, insigna putând-o primi doar cei din grupa mare şi clasa întâi.

*Emblema Organizaţiei Şoimii Patriei. 

INSIGNA PENTRU ACTIVITĂŢI APLICATIVE

Partea superioară avea un fond galben pe care se găseau:

• un avion, care pare a fi inspirat de cel cu reacţie construit de Coandă în anul 1910, privit de sus şi poziţionat oblic
• un velier

iar partea inferioară avea emblema Şoimilor Patriei flancată de lauri. Criteriile de acordare erau:

• premii la concursul "Ce pot face două mâini dibace"
• vârsta, insigna putând fi acordată copiilor aflaţi în grupa mare sau primul an de şcoală*

* Clasa I

INSIGNA PENTRU ACTIVITĂŢI SPORTIVE

Partea de sus a insignei avea un fond albastru pe care se găseau:

• un om stilizat
• o minge
• o trotinetă

iar partea de jos a insignei avea emblema Şoimilor Patriei şi laurii, similare celorlalte insigne pe tipuri de activităţi. Criteriile de acordare erau obţinerea premiilor la competiţia "Daciada", iar în ceea ce priveşte vârsta nu se preciza dacă insigna este destinată doar celor din grupa mare şi clasa I sau tuturor Şoimilor patriei. 

DE LA CARIBDA LA ŞOIMII PATRIEI (1)

 Aşa cum s-a putut observa, Caribda poate avea aspectul unei urocordate. Mai exact poate arăta ca o larvacee sau ca o ascidie. Depinde cum se interpretează. Dacă se consideră că e ca un generator de valuri de tip tsunami sau un generator de valuri de tip element oscilant, ar putea arăta ca o larvacee; ca o oikopleuridă. În cazul în care se merge pe ideea că e ca o pompă în interiorul unei structuri care prezintă caracteristicile unei fântâni arteziene şi pe cele ale unei ecluze, atunci aspectul acesteia ar putea fi similar unei ascidii, dar, tot aşa de bine, ar putea arăta similar unei oikopleuride. 

Înafară de larvacee şi ascidii, mai există şi salpele (thaliacea); o perioadă, chiar am mers pe ideea că Divina Caribda ar fi putut arăta ca o salpă, dar, ulterior, am considerat că aspectul acesteia ar fi mai degrabă similar unei larvacee sau unei ascidii decât unei salpe. 

Denumirea Thaliacea vine de la Thalia, care este numele muzei comediei. Tot Thalia este şi numele măştii vesele care constituie simbolul comediei. Legătura dintre Thalia şi thaliacee este indirectă, având la bază ideea înfloririi. 

Masca veselă (Thalia - simbolul comediei) apare alături de masca tristă (Melpomene - simbolul tragediei) cele două măşti fiind simbolul teatrului. Un astfel de loc este şi insigna pentru activităţile cultural-artistice pe care o primeau Şoimii Patriei care se remarcau în mod deosebit la manifestări cum ar fi "Copiii cântă patria şi partidul", "Şoimii patriei omagiază patria şi partidul" şi "Cântarea României".

De ce am făcut leegătura între Caribda şi Şoimii Patriei "via" Thalia? Deoarece, atât Caribda cât şi şoimul sunt fiinţe prădătoare, iar asocierea unor copii de 4-7 ani cu astfel de fiinţe este, în cel mai bun caz, discutabilă. 

DE LA CURENTUL DE MARE LA GENERATORUL DE VALURI (7)

 Fragmentul citat în postarea anterioară poate fi un indiciu că Divina Caribda se comportă ca un generator de valuri cu element oscilant. Care ar putea fi elementul oscilant? De exemplu, propriul corp, situaţie în care ea ar putea avea un aspect serpentiform. Am putea să o imaginăm tot ca pe o oikopleuridă captivă cu precizarea că, în acest caz, ea nu pompează apa, ci o agită. 

Se ştie că, la unele bazine cu valuri care aparţin tipului element oscilant, valurile sunt produse de mai multe panouri acţionate hidraulic*, sincronizarea sau desincronizarea controlată a mişcării panourilor dând naştere valurilor dorite. În situaţia de faţă, panourile ar fi substituite de propriul corp al Caribdei, iar modalitatea în care aceasta unduieşte ar determina valurile care se formează.

*Reciful se găseşte lângă panouri. În cazul Caribdei, reciful s-ar găsi lângă aceasta.

DE LA CURENTUL DE MAREE LA GENERATORUL DE VALURI (6)

 Să ne îndreptăm atenţia către acest fragment:

Captură de ecran din Eneida de Vergilius, în traducerea lui George Coşbuc. Evidenţierea îmi aparţine.

Se poate vedea că, şi în acest caz, are loc o mişcare ascendentă, urmată de una descendentă, dar nu este menţionată nicio vietate marină* şi, în plus, diferă locaţia, fiind vorba de Strâmtoarea Messina**. Să fie vorba de o ejectare urmată de o îngurgitare, iar, apoi, de o regurgitare? Sau, şi în acest az, Caribda să funcţioneze ca un generator de valuri?

* "Iazma" menţionată în Odiseea nu apare aici

** De altfel, Strâmtoarea Messina este locul "oficial" şi al Scilei şi Caribdei homerice, H. W. fiind unul dintre puţinii care nu aderă la ideea respectivă.

În situaţia în care se merge pe ideea că, şi în acest caz, Caribda funcţionează ca un generator de valuri, acesta ar putea aparţine tipului cu injecţie de apă. Este ca şi cum Caribda pompează apa în nişte spaţii care ar echivala cu nişte recipiente de dimensiuni mari, iar apoi le-ar goli brusc, sub suprafaţa mării, iar în zonă ar fi nişte recife care ar genera valuri cu înălţimi deloc de neglijat. Dante, în Divina Comedie, menţionează un val, oarecum, asemănător atunci când Ulise s-a apropiat prea mult de Muntele Purgatoriului, dar care s-a produs fără niciun semn prealabil.

Cum ar putea arăta Caribda vergiliană? Probabil asemănător cu o oikopleuridă, cu următoarele precizări:

1. dimensiunile ar fi de ordinul zecilor de metri, dacă nu cumva a sutelor de metri
2. capsula (casa) ar fi din stâncă, nu din mucus ca în realitate
3. pomparea apei s-ar putea face prin puterea minţii, nu neapărat cu coada.
4. sistemul de canale din interiorul capsulei ar fi racordat la o galerie care ar alimenta cavernele cu funcţia de recipiente, precum şi o cascadă posibilă, deci o structură, oarecum, similară, unui bazin cu valuri şi cascadă la care valurile sunt produse ca urmare a descărcării unei cantităţi mari de apă sub suprafaţa apei existente.
5. deschiderea "vanelor" cavernelor s-ar face tot cu puterea minţii.

TOCUL (2)

 Clasificarea tocurilor ar putea fi făcută, printre altele, în funcţie de:

• modalitatea de prindere a peniţei
• complexitatea flanşei
• "integrarea" de către flanşă a locului unde stă peniţa

Conform primului criteriu, ar fi următoarele tipuri:

1. Tocul drept. În acest caz poate să existe o fantă circulară / două fante circulare concentrice / 4 piese care pot fi comparate cu nişte gheare sau, pur şi simplu, o adâncitură cilindrică.
2. Tocul oblic cu două corpuri. Flanşa este, în acest caz, ca un al doilea corp chiar dacă nu este considerat ca atare, locaşul peniţei fiind similar cu cel întâlnit la tocul drept: fantă circulară sau 4 "gheare"; cel mai cunoscut astfel de toc este Speedball.
3. Tocul cu flanşă standard. O piesă pliată şi curbată astfel prin fanta creată să poată intra peniţa curbată. Ajustarea acesteia se face cu cleştele.
4. Tocul cu flanşă dublă / două flanşe (Bullock). Conceput atât pentru pentru peniţa să-i spunem obişnuită cât şi pentru peniţa tubulară, această flanşă este dotată cu un şurub şi o piuliţă care ajustează flanşele fără a atinge peniţa. Există două variante ale acestei flanşe: cea originală, care are două locuri pentru peniţele tubulare (pe lângă locul pentru peniţele obişnuită) şi cea folosită în prezent, cu un singur loc pentru peniţele tubulare.
5. Tocul cu flanşă prevăzută cu şurub care atinge peniţa. Trebuie avut grijă ca şurubul să nu apese peniţa prea tare, pentru a nu o deforma.
6. Tocul cu flanşă care are piuliţă. Aceasta ar putea fi considerată o variantă a celei precedente.

Conform criteriului complexităţii flanşei:

1. Tocul fără flanşă adică tocul drept.
2. Tocul cu două corpuri (Speedball şi nu numai) - flanşa este, de fapt, un al doilea corp.
3. Tocul cu flanşă standard.
4. Tocul cu flanşă universală. Aici ar intra flanşa al cărei şurub atinge peniţa şi flanşa cu piuliţă. 
5. Tocul cu flanşă Bullock.

Conform celui de-al treilea criteriu ar fi:

1. Tocul fără flanşă (tocul drept).
2. Tocul a cărui flanşă se termină cu zona unde stă peniţa (tocul cu două corpuri - Speedball -, tocul cu flanşă standard, tocul cu flanşă dublă - Bullock şi tocul cu flanşă universală dacă şurubul nu este în exterior).
3. Tocul a cărui flanşă continuă în exteriorul locului unde e prinsă peniţa (cele care au flanşa cu piuliţă şi cele la care flanşa are şurubul în exterior).
4. Tocul cu flanşă semicirculară, unde locul destinat peniţei este, oarecum, integrat. Este cazul unor tocuri ergonomice fabricate în UA.

TOCUL (1)

Termenul de "toc" desemnează ceea ce numim, astăzi, suport pentru peniţă. Este, de fapt, un stilou fără rezervor în corpul suportului şi, într-o perioadă, era atât de important încât stiloului obişnuit i se spunea toc rezervor. Cu toate acestea, din dorinţa de a nu "înmuia" foarte des peniţa în cerneală, peniţa tocului fără rezervor are, totuşi...un rezervor. Trebuie reţinut că, în timp ce stiloul obişnuit are rezervorul înafara peniţei, în cazurile menţionate anterior, rezervorul este încorporat peniţei.

Câte tipuri de toc există? În principiu, sunt două tipuri principale pe care le-am putea considera supratipuri:

1. tocul drept, folosit pentru caligrafie mai ales în spaţiul european (şi nu numai)
2. tocul oblic, folosit caligrafie mai ales în spaţiul american

Tocul oblic poate fi clasificat astfel:

1. toc cu flanşă care ar putea fi considerată un al doilea corp
2. toc cu flanşă standard
3. toc cu flanşă dublă şi şurub care nu atinge peniţa
4. toc cu flanşă şi şurub care atinge peniţa
5. toc cu flanşă şi piuliţă care atinge peniţa

"YPSILON", "IOTA"+"YPSILON" ŞI "BETA" (3). CARIBDA ŞI CAFEAUA

 "BETA"

În această variantă de interpretare, în zona strâmtorii unde e Scila şi Caribda are loc, efectiv, o fierbere a apei. Oare fierbe marea sau o întindere (corp) de apă foarte aproape de mare, dar distinct de aceasta? Dacă e un corp de apă distinct de mare, de ce ar constitui un pericol pentru Odiseu şi tovarăşii săi? Ne putem imagina:

• o cavernă cu apă sub presiune*, încălzită periodic de o fiinţă care aruncă flăcări astfel încât aceasta să se golească şi să se reumple periodic
• un aven care, dacă ar fi privit din interiorul cavernei, ar arăta ca o stalactită care ar ajunge până aproape de locul cel mai adânc al cavernei
• o căldare** în care este evacuată apa fierbinte din cavernă pentru ca, apoi, să fie aspirată tot în acea cavernă; când lacul respectiv se goleşte, se creează acel hău înspăimântător; ar fi mai greu de observat decât în cazurile anterioare din cauza aburului.

Caverna sub presiune, avenul şi căldarea în care se găseşte lacul temporar ar forma un sistem care poate fi asemuit, oarecum, unui filtru de cafea de tip sifon cu recipiente suprapuse. Adică, dacă facem comparaţia cu literele greceşti, aceasta ar fi Beta. 

Pericolul creat de căldare este efectiv? Oare cum pot fi interpretate spusele Circei conform acestui context? "Aveţi grijă că aburul reduce vizibilitatea şi fiţi atenţi să nu vă izbiţi de stânci. În plus, nu vă apropiaţi prea tare de acel lac temporar. Puteţi cădea în el".

Cum ar putea arăta Caribda conform acestei interpretări? Ca o himeră de dimensiunea unui Kraken sau ca şi Typhon, tot de dimensiunea unui Kraken***

* Ar corespunde recipientului în care se pune apa curată, care e acelaşi cu cel din care se serveşte cafeaua

** Ar corespunde recipientului în care se prepară cafeaua.

*** Deci de dimensiuni incomparabil mai mici decât monstrul Typhon.