"POLIPUL" ÎN "TRIDENT" ŞI "SEPIA" CU "PLUG INTEGRAT" (3)

PRIMA TRECERE (FINAL)

Cele descrise aici corespund "hăului" şi "talazului învolburat":

Nimic legat de "fum". De ce? Deoarece este foarte probabil ca Ulise împreună cu echipajul său să fi trecut de ceea ce am putea numi "zona cascadelor". În continuare marinarii privesc îngroziţi în abisul creat de Caribda ca urmare a înghiţirii apei, dar nu au nici măcar intenţia să se îndepărteze în condiţiile în care, teoretic, ar fi putut şi ei - împreună cu vasul - să cadă în hău şi să fie înghiţiţi de Caribda:

Lipsa oricărei intenţii de îndepărtare ar fi un indiciu că acel loc nu e chiar aşa primejdios. Cele descrise sugerează ideea că, între corabie şi abis se găseşte un separator, un "batardou" care se ridică puţin deasupra nivelului apei astfel încât:

• pe de o parte nu permite corabiei să fie aspirată de Caribda
• permite observarea abisului

Abisul respectiv este continuarea temporară a galeriei centrale care aparţine sistemului de galerii similar unui "trident", galerie care are şi un sifon. Când Caribda nu înghite apă, capătul galeriei centrale e submers, batardoul stând într-un lăcaş în fundul mării. Chiarr înainte de a înghiţi, Caribda ridică "batardoul", separând apa care urmează să fie înghiţită de restul mării şi, când "separatorul" a ajuns la înălţimea dorită, soarbe. Când marinarii se aflau aproape de abis, nivelul apei era, deja, aşa de scăzut încât se aspira şi aer. Din acest motiv în zonă era un vacarm de nedescris. Să ne gândim când sifonul unei chiuvete trage aer ce zgomot face, darămite un sifon al cărui diametru are zeci de metri.

Ulterior nu e menţionat niciun zgomot care, teoretic, ar trebui să apară când hăul se umple, înapoi cu apă. 

Lipsa oricărei menţionări a zgomotului de care zic ar putea avea şi următoarele cauze (nu singurele):

1. Marinarii au fost mult prea preocupaţi de răpirea colegilor lor de către Scila.
2. Umplerea sasului se face prin nişte galerii care permit apei mării să intre în abis, umplându-l până apa ajunge la nivelul mării. 

Această a doua variantă de interpretare pare să corespundă Odiseei deoarece, dacă "batardoul" ar fi coborât înainte ca "hăul" să se umple cu apă, curentul creat ar fi avut tendinţa să aspire corabia pe care era Ulise şi tovarăşii săi, fapt ce ar fi fost menţionat în Odiseea. 

Dacă putem cap la cap cele relatate în acest fragment al Odiseei, se poate presupune că, în prima ipostază, Caribda funcţionează în 5 timpi:

1. Evacuarea apei, creând cascadele ("fumul") şi bolboroselile ("talazul învolburat").
2. Ridicarea batardoului. Se crează un fel de sas, ca şi la ecluze. Spusele lui Circe se pot interpeta astfel: să nu navighezi în zona care urmează să fie separată de restul mării, că nu te mai scapă nici Poseidon*. Nu e clar dacă batardoul acela are secţiune circulară sau secţiune în formă de potcoavă, capetele acestuia glisând pe stânca aferentă Caribdei. Însă, indiferent ce formă are, batardoul se comportă asemenea porţilor plane ale unei ecluze.
3. Golirea "sasului". În urma golirii acelei zone care poate fi asemuită unui sas se creează acel hău înspăimântător. Când marinarii erau aproape de abis, nivelul apei în sifon era atât de scăzut încât se aspira şi aer; de acolo zgomotul deosebit de puternic asemuit cu un urlet.
4. Umplerea "sasului". Nu se menţionează, dar pare că aceasta se realizează nu prin regurgitare, ci prin deschiderea unor galerii prin care apa mării intră în sas, umplându-l pe principiul vaselor comunicante. Adică aşa cum se umple sasul uneei ecluze.
5. Coborârea batardoului. Se produce, în principiu, când apa din "sas" ajunge la 0 mdM.

Există perioade de repaus ale funcţionării Caribdei sau, imediat după timpul 5, urmează timpul 1? Dacă se merge pe ideea că fenomenul real care stă la baza creării acestui personaj mitologic este curentul de maree din Golfurile Patra(s) şi Corint, aatunci răspunsul este negativ. Cariubda îşi ispăşeşte fără odihnă pedeapsa dată de Zeus.

*Caribda e fiica lui Poseidon cu Geea.

"POLIPUL" ÎN "TRIDENT" ŞI "SEPIA" CU "PLUG INTEGRAT" (2)

 PRIMA TRECERE (ÎNCEPUT)

"Fumul" ar putea constitui fie una sau mai multe căderi de apă de la o înălţime considerabilă, fie un jet vertical.  Dat fiind faptul că nu se menţionează nicio insulă, nici măcar o stâncă, ipoteza (mai) plauzibilă ar fi cea conform căreia "fumul" ar putea fi mai multe căderi de apă, mai exact 6 şi nu orice fel de cascade, ci unele mai deosebite. De ce 6 şi de ce mai deosebite? Aşa cum am mai afirmat, Caribda trebuie imaginată în raport cu Scila. Scila are 6 gâturi. Celor 6 gâturi le-ar corespunde 6 structuri similare gâturilor Scilei, structurile respective constituind capetele aeriene ale ramurii vestice a sistemului de galerii în care Caribda. Dacă admitem că, în imaginaţia lui Homer, existau astfel de structuri, atunci când Caribda evacua apa, se formau 6 cascade înalte de 345-558m*, apa căzând direct în mare. Pe lângă cele 6 gâturi, Scila are 6 sau 12 picioare care, însă, nu se văd, fiind tot timpul în peştera unde este captivă. Picioarelor Scilei le-ar corespunde evacuările submerse ale sistemului de galerii menţionat mai sus. Când apa e evacuată, suprafaţa mării din acea zonă bolboroseşte, dând impresia că fierbe, acea "fierbere" fiind "talazul învolburat". Sistemul de galerii (peşteri) în care e Caribda ar putea avea o formă asemănătoare literei Psi** sau a literei Ypsilon. Prima dată se va merge pe varianta formei literei Psi (literă care seamănă cu un trident), situaţie în care sistemul respectiv este orientat vest-est. Galeria vestică este de evacuare şi se ramifică, la rândul acesteia, în 6 galerii care ar debuşa la câteva sute de metri deasupra nivelului mării. Galeria centrală este de admisie, şi - aşa cum se va vedea în postarea viitoare - pare a fi prelungită temporar până puţin deasupra suprafeţei mării -, iar galeria estică este tot de evacuare, se ramifică, la rândul acesteia, în 6 sau 12*** galerii care debuşează pe fundul mării.

Cum arată Caribda şi unde se află? Conform acestei interpretări Caribda ar fi o creatură dotată cu un orificiu buco-anal (ceva în genul unui polip), iar poziţia acesteia ar fi la capătul galeriei centrale a "tridentului"

*Stânca aferentă Scilei are ca "model" muntele Vodias, care are două vârfuri: unul de 1806m, celălalt de 1926m, aflat la sud de vârful de 1806m. Cel mai probabil, în imaginaţia lui Homer stânca aferentă Scilei - care iese direct din mare - are înălţimea de 1806 mdM. Peştera Scilei e la jumătatea înălţimii stâncii, deci la 903 mdM. Ar rezulta că Scila are mult peste 903m, deci o dimensiune comparabilă cu Krakenul. Revenind la cascade. În orice domeniu, există regula secţiunii de aur. Se pune problema care e modelul stâncii Caribdei, dat fiind faptul că însuşi Homer afirmă că e mai mică decât cea a Scilei. Şi ce înseamnă că e mai mică? E, efectiv mai mică sau e mai departe şi, ca urmare se percepe mai mică? Să fie Klokova? Aceea are 1039m, e lângă mare, dar, dat fiind faptul că e mai la vest de strâmtoare, ar putea fi considerată ca una din Izbite. Să fie înălţimile de aproximativ 200-300m aflate chiar la nord de Antirrio? Sau să fie înălţimea de aproximativ 1400m aflată la o anumită depărtare la nord de Antirrio(n)? Aş merge pe ideea că e, totuşi, Varassova, situaţie în care se pot imagina nişte "duze" imense care ies din munte şi se termină deasupra mării, iar când Caribda evacuează apa, aceasta cade direct în mare.

** Cu precizarea  că, în acest caz, e prezentă o anumită asimetrie. Galeria estică se termină pe fundul mării, cam la 40-100m adâncime şi se ramifică în 6 sau 12 galerii, galeria centrală are lungime variabilă (se va vedea în postarea viitoare de ce, terminându-se fie pe fundul mării, fie cam la un metru deasupra suprafeţei mării), iar galeria vestică se ramifică în 6 galerii şi se termină la câteva sute de metri deasupra nivelului mării.

*** Dacă se merge pe ideea că Scila are 6 picioare, sunt 6 evacuări submerse. Dacă se consideră că numărul picioarelor Scilei este de 12, atunci sunt 12 evacuări submerse.

Dacă cele descrise în Odiseea ar exista în realitate, atunci:

• pe Klokova s-ar afla 6 structuri similare unor duşuri cervicale, dar mult mai mari, ale căror capete ar fi la 345-558m deasupra nivelului mării şi, temporar, apa iese prin acele "duşuri" formând căderi de apă de dimensiuni considerabile
• cam unde e Antirrio(n) ar exista o structură temporară similară sasului unei ecluze (a se vedea postarea viitoare pe această temă)
• Golful Nafpaktos devine un jacuzzi imens atunci când apar cascadele.

23*2025-2026*12. GUSTAV HOLST (1874-1934)

1. A devenit cunoscut mai ales prin suita orchestrală Planetele.
2. Deşi tatăl lui şi-a dorit să fie pianist, Gustav Holst nu a urmat decât foarte puţin cariera solistică respectivă, din cauza unei nevrite la mâna dreaptă. 
3. Tot la sugestia tatălui său, Gustav Holst a cântat şi la trombon, în ideea că urmarea unei cariere la un instrument de suflat din alamă îi va ameliora astmul.
4. A urmat şi carieră didactică, fiind profesor la Şcoala De Fete Sf. Paul şi Colegiul Morley.

Sursa: Chichester Cathedral

23-24*2025-2026*10. ROBERT SCHUMANN (1810-1856)

   

Robert Schumann în anul 1839. Sursa: Wikipedia

1. Deşi a compus încă din copilărie, Robert Schumann s-a afirmat, mai întâi, ca literat. Studiile muzicale efective le-a început abia în anul 1828 cu Friedrich Wieck, viitorul socru.
2. În jurul anului 1830*, Robert Schumann începe să nutrească sentimente de iubire faţă de Clara Wieck (1819-1896, care a fost pianistă şi compozitoare), fiica profesorului lui de pian. Friedrich a făcut tot posibilul pentru a împiedica relaţia dintre ei. Nu a reuşit, dar suferinţa lui Robert Schumann cauzată de această opoziţie sistematică a viitorului socru i-a afectat serios sănătatea mintală, şi aşa destul de şubredă.
3. În anul 1832 a inventat un dispozitiv care ţinea suspendat degetul inelar, cu scopul de a spori agilitatea celorlalte degete. Efectul? Paralizie a degetului inelar al mâinii drepte, cariera lui de pianist fiind, astfel, compromisă. 
4. O perioadă scurtă de timp (1843-1844) va activa ca profesor la Conservatorul din Leipzig, înfiinţat de Felix Mendelssohn-Bartholdy. De altfel, Robert Schumann a nutrit o deosebită admiraţie faţă de Mendelssohn.
5. Lucrări mai importante: Seriile de lieduri Dragoste de poet şi Dragoste şi viaţă de femeie, Simfoniile (în număr de 4) şi Concertul pentru pian.

* În perioada anilor 1834-1835 a fost logodit cu Ernestine von Fricken (1816-1844), dar asta nu înseamnă că Clara Wieck (Clara Schumann) i-ar fi fost indiferentă în acea perioadă. Despărţirea lui Robert Schumann de Ernestine von Fricken a avut loc la 1 ianuarie 1836, el hotărându-se să continue relaţia cu Clara. Căsătoria lor a avut loc abia în anul 1840 când, folosindu-se de cunoştinţele sale de drept, Robert Schumann reuşeşte să o scoată pe Clara Wieck de sub tutela tatălui ei. 

"POLIPUL" ÎN "TRIDENT" ŞI "SEPIA" CU "PLUG INTEGRAT" (1)

 Să ne îndreptăm atenţia către cele două treceri ale lui Odiseu prin strâmtoarea unde se află Scila şi Caribda cu precizarea că vom avea în vedere cele afirmate de H.W. Întâi, prima trecere în varianta traducerii lui George Murnu:

Apoi a doua trecere, în aceeaşi traducere:

Conform celor afirmate de H.W., locaţia Scilei şi Caribdei Homerice este strâmtoarea Rio(n)-Antirrio(n), Scila constituie personificarea trombelor marine care apar în zonă, iar Caribda este curentul de maree, amplitudinea mareei în acea zonă fiind de 60 cm. În imaginaţia lui Homer:

• la prima trecere apar nişte fenomene care fac trimitere atât la o cascadă şi evacuări subacvatice, cât şi la sifonări
• la a doua trecere, fenomenele descrise par a fi similare unui generator de valuri de tip "plug", aşa cum am afirmat în seria de postări pe această temă.

Există două Caribde? Sau se poate vorbi de o "Caribdă cu îndoită fire" aşa cum e cazul Scilei?* Sau este, pur şi simplu o inconsecvenţă a lui Homer? Sau admitem că Homer nu a existat în realitate, iar Odiseea are mai mulţi autori care nu totdeauna s-au coordonat corespunzător?

VA URMA

23*2025-2026*9U. GEORG FRIEDRICH HAENDEL (1685-1759)

 

Georg Friedrich Haendel. Sursa: Wikipedia

1. Spre deosebire de Bach, Haendel a devenit cunoscut mai ales datorită creaţiei laice.
2. Deşi este considerat compozitor german, mai mult de jumătate din viaţă a activat la Londra (la curtea regală).
3. A fost prolific în domeniul operei în stil italian până după anul 1730. În anul 1737 a avut fie un atac vascular, fie o criză de reumatism, iar după aceea a început să scrie oratorii în limba engleză fără a abandona complet operele în stil italian. Conform unor surse, în urma acelei boli Haendel ar fi devenit foarte religios, dar, conform altora, Haendel şi-ar fi dat seama că interesul publicului pentru opera în stil italian s-a diminuat considerabil şi, astfel, a început să compună oratoriile în limba engleză.
4. Lucrări mai cunoscute: Muzica apelor, Muzica focurilor de artificii, Concertele pentru orgă şi orchestră, aria "Ombra mai fu" din opera "Serse"

23-24*2025-2026*9R. BAROCUL - VOCI, INSTRUMENTE ŞI TIPURI DE LUCRĂRI

 

 VOCI

• sopran
• alt
• tenor
• bas

În spaţiul italian şi german, sopranul şi altul erau intonate mai ales de băieţi înaintea schimbării vocii sau de eunuci; cântăreţe existau, dar erau puţine. În Franţa, aceste voci erau intonate şi de femei. Eunucii erau admişi doar la Teatrul Italian din Paris.

INSTRUMENTE

• A) flaut drept, flaut transversal.
• B) oboi, oboe d'amore.
• C) - 
• D) fagot*.
• E) corn fără clape.
• F) trompetă fără clape.
• G) trombon.
• H) serpent.
• I) timpan cu chei.
• J) tobă mare.
• K1) orgă*.
• K2) clavecin*; în secolul 18 apare "hammerklavier" (pianul cu ciocănele) care este, de fapt, precursorul pianului modern.
• K3) harpă.
• K4) lăută.
• L) vioară.
• M) viola da braccio.
• N) viola da gamba*.
• O) violone*.

* Formează compartimentul "Basso Continuo".

TIPURI DE LUCRĂRI

1. Sonata, partita, suita instrumentală (pentru instrument solo).
2. Sonata a tre; implica, de fapt, 4 instrumente: de exemplu, două viori, o viola a gamba şi un clavecin, dar viola da gama şi clavecinul formau un singur compartiment: Basso Continuo.
3. Suita orchestrală.
4.  Concerto grosso, concertul instrumental.
5. Baletul de curte.
6. Opera seria (cu subiect mitologic sau istoric), opera buffa (cu subiect din viaţa cotidiană).
7. Cantata, oratoriul.
8. Motetul.