32*2025-2026*8. FORMELE DE RONDO (2)

Forma de rondo poate interfera cu forma de sonată, rezultând rondoul bitematic. Schema de principiu a unui astfel de rondo ar fi:

A*B**A1*C**A2*B1**A3 Coda

A = tema I

B = fostul prim episod care devine tema a doua

C = fostul episod secund care devine episod

* = tranziţie

** = retranziţie

Se poate întâmpla ca C să fie înclocuit cu o dezvoltare, B-urile să aibă caracteristicile temelor secunde ale formei de sonată, iar tranziţiile dintre A şi B, respectiv dintre A2 şi B1 să devină punţi. În acest caz, se poate vorbi de rondo-sonată, dar nu există o delimitare clară între forma de rondo bitematic şi cea de rondo-sonată.

32*2025-2026*7. CREAŢIA MUZICALĂ ROMÂNEASCĂ

1.  

1. Deşi pe teritoriul României s-a compus încă din evul mediu, nu se poate vorbi de creaţie muzicală românească până în secolul XIX deoarece lucrările scrise în acea perioadă nu aveau specific naţional. 
2. Începuturile creaţiei muzicale româneşti (în jurul anului 1820) se leagă în special de muzica de vodevil. Motivul îl constituie influenţa franceză care s-a făcut simţită după anul 1774. 
3. Până în jurul anului 1900 (chiar şi după), folclorul folosit în creaţia muzicală românească era cel periurban; ulterior, compozitorii şi-au îndreptat atenţia către folclorul autentic (rural).
4. Cel mai cunoscut compozitor român este George Enescu (1881-1955).

31*2025-2026*12. IGOR STRAVINSKI (1882-1971)

Igor Stravinski în anul 1935. Sursa: Music History Monday

1. Cu toate că unii muzicologi îl consideră - nu fără temei - expresionist, Igor Stravinski aparţine în prima perioadă de creaţie, mai degrabă  orientării inovaţie în tradiţie, fiind preocupat de folclorul autentic rus. Orientarea "inovaţie în tradiţie" s-a menţinut şi în a doua perioadă de creaţie, dar s-a concretizat prin neoclasicism. Nici în a treia perioadă de creaţie (cunoscută ca perioada serială), ideea inovaţiei în tradiţie nu a fost abandonată.
2. S-a remarcat atât ca şi compozitor, cât şi ca pianist şi dirijor.
3. Cea mai cunoscută lucrare este Ritualul Primăverii (Sărbătoarea Primăverii), care a avut un impact puternic asupra publicului. Alte lucrări cunoscute ar mai fi Pasărea De Foc, Petruşka, Pulcinella, Oedipus Rex, Simfonia Psalmilor, Canticum Sacrum şi Threni.

31-32*2025-2026*10. BEDŘICH SMETANA (1824-1884)

  

Sursa: Wikipedia

1. Este primul compozitor romantic ceh.
2. A devenit cunoscut mai ales datorită lucrărilor Vltava şi Mireasa Vândută. Vltava este al doilea din seria de 6 poeme simfonice intitulată Patria Mea, iar Mireasa Vândută este o operă comică.
3. Înafara activităţii componistice, Bedřich Smetana a avut o activitate dirijorală şi una pedagogică.

31*2025-2026*9U. JOSEPH HAYDN (1732-1809)

 

Sursa: Wikipedia

1. A fost sopran al Corului Catedralei Sf. Ştefan din Viena (din 1740 şi până în 1749). Deoarece responsabilul muzical (dirijorul) acelui cor era acelaşi cu cel al Ansamblului Muzical Imperial, Joseph Haydn a cântat şi în acel ansamblu.
2. A activat la curtea prinţului Nikolaus Joseph Eszterházy din 1761 până în 1790; întâi ca responsabil muzical adjunct (1761-1766), apoi ca responsabil muzical plin (1766-1790). Din 1790 s-a stabilit la Viena, dar în perioada anilor 1791-1792 şi 1794-1795 a efectuat câte un turneu la Londra, iar în anul 1792 a fost numit doctor honoris causa al Universităţii Din Oxford.
3. Lucrări mai cunoscute: Concertul pentru violoncel în Do major, Creaţiunea (oratoriu), Anotimpurile (Oratoriu), Cvartetul Imperial (a cărui parte lentă constituie melodia imnului Germaniei, cu text adăugat ulterior, având în vedere că Germania nu exista ca atare în anul 1797) şi Simfoniile Londoneze (93-104).

31-32*2025-2026*9R. CLASICISMUL - VOCI ŞI INSTRUMENTE

VOCI

Sopranul şi altul sunt intonate atât de băieţi înaintea schimbării vocii şi de contratenori, cât şi de fete sau femei. Importanţa eunucilor - în special în opere - începe să scadă începând cu anul 1762. Tenorul şi basul revin atât bărbaţilor cât şi băieţilor după schimbarea vocii.

INSTRUMENTE

Instrumentele obligatorii în orchestra clasică sunt:

• B) oboiul
• E) cornul fără ventile
• L) vioara
• M) viola
• N) violoncelul
• O) contrabasul

Alte instrumente care pot apărea sunt:

• A) flautul transversal
• C) clarinetul, cornul de baset
• D) fagotul
• F) trompeta fără ventile
• G) trombonul
• H) serpentul, oficleidul
• I) timpanul cu chei
• J) trianglul, talgerul, toba mare, armonica de sticlă
• K) orga (în mediul liturgic), pianul ( ca instrument solistic), clavecinul, harpa, chitara (ca instrument solistic).

31*2025-2026*8. FORMELE DE RONDO (1)

1. Numele formei arată provenienţa (dans medieval care se dansa în cerc având momente de grup care alternau cu cele solistice) şi tipul de lucrare în care apare.
2. Ideea formei de rondo o constituie alternanţa dintre o idee muzicală principală* (care este fie refren**, fie derivat*** din acesta) şi două**** sau mai multe idei muzicale secundare.
3. În perioada barocului muzical, forma de rondo avea număr variabil de componente, în principiu minim 5 (ABACA...), dar în creaţia lui Johann Sebastian Bach, forma de rondo poate avea 9 componente (ABACADAEA). Strofele muzicale notate cu A constituie tema de rondo (refren în cazul de faţă), iar B,C,D... sunt episoade.
4. Începând cu clasicismul muzical, forma de rondo se stabilizează la 5 strofe***** (A tranziţie B retranziţie A1 tranziţie, C retranziţie A2 coda), dar durata totală creşte.

* tema de rondo

** revenire identică a temei de rondo de fiecare dată

*** revenire cu anumite modificări

**** sunt situaţii în care poate fi o singură idee muzicală secundară, rezultând o structură de tip ABA. În aceste cazuri, denumirea de rondo se justifică dacă acea piesă sau acel fragment are caracter dansant.

***** Conform celor afirmate de unii muzicologi, A, tranziţia către B, B şi retranziţia către A formează o primă strofă complexă, iar C formează o a doua strofă complexă, iar A2 constituie o revenire incompletă şi modificată a primei strofe . Tranziţia dintre A1 şi C constituie tranziţia dintre prima ş ia doua strofă complexă, iar retranziţia dintre C şi A2 constituie retranziţia de la a doua strofă complexă la repetarea incompletă şi modificată a primei strofe.

VA URMA