5*2026-2027*12. PIOTR ILICI CEAIKOVSKI (1840-1893)

 

1. Este cel mai cunoscut compozitor rus. Sursa imaginii: Wikipedia:
   
   
   

2. Între 1877 şi 1890 a avut o relaţie bazată numai pe corespondenţă cu Nadejda von Meck (1831-1894). Sursa imaginii: Wikipedia:
   
   
   Văduvă a unui om foarte bogat şi ea însăşi om de afaceri şi iubitoare de artă, s-a oferit să îl finanţeze pe Ceaikovski cu condiţia să nu se întâlnească niciodată. Condiţia impusă nu a fost greu de îndeplinit deoarece era homosexual; de altfel, acesta a fost unul din motivele pentru care căsnicia lui a fost un eşec. Soţia lui a fost Antonina Ivanovna Miliukova (1849-1917). Imaginea (preluată de pe Wikipedia)
   
   
   îi arată pe Piotr Ilici Ceaikovski şi Antonina Ivanovna Miliukova în anul 1877.  

3. A suferit foarte mult, motiv pentru care s-a sinucis într-un mod indirect. A consumat intenţionat apă în care ştia că erau bacili de holeră. A mai avut o tentativă de sinucidere, sărind intenţionat în apă rece pentru a face pneumonie, dar s-a ales doar cu o răceală.

4. Creaţia lui a început într-o manieră similară "Grupului Celor 5", dar, ulterior, a devenit mult mai rafinată şi, nu de puţine ori, sentimentală, chiar excesiv de sentimentală.

5. Lucrări mai importante: Lacul Lebedelor, Spărgătorul De Nuci, Frumoasa Din Pădurea Adormită, Concertul Pentru Vioară În Re Major, Simfoniile a IV-a, a V-a şi a VI-a (Patetica) şi Concertul Pentru Pian În Si Bemol Minor.

5-6*2026-2027*10. ROMANTISMUL - ORGANIZĂRI SONORE

1.  În romantism se folosesc, mai ales, organizările sonore tonale,  adică tonalităţile.
2. Înafară de tonalităţi se mai utilizează şi alte organizări sonore: cele modale. Cele mai utilizate astfel de organizări sunt modul ionic (major) şi modul eolic (minor). Urmează mixolidicul (major spre minor), frigicul, (minor accentuat) şi doricul (minor spre major). Lidicul (major accentuat) e utilizat rar, iar locricul (minor foarte accentuat) foarte rar. În O noapte pe muntele Triglav (din cadrul operei Mlada) de Nikolai Andreevici Rimski-Korsakov se creează impresia de mod locric, dar, de fapt, nu e.

5-6*2026-2027*9. EVUL MEDIU MUZICAL

1. Limite aproximative: 500-1300 (1400). 
2. Nuclee ale activităţii muzicale religioase: Roma şi Bizanţ.
3. Zone cu activitate muzicală laică semnificativă: sudul Franţei, nordul Franţei şi spaţiul german. Atenţie! Nu e tocmai corect termenul de "Germania" înaintea anului 1871.
4. Apare notaţia muzicală cu semne caracteristice numite neume. Acestea pot indica fie înălţimea absolută, fie cea relativă (intervalele muzicale), ceea ce înseamnă că, în anumite locuri, există nişte repere unde se arată înălţimea absolută. Pentru instrumentele cu claviatură, precum şi pentru cele cu coarde ciupite, se mai foloseşte o notaţie numită tabulatură. 
5. Organizările folosite sunt cele modale.
6. Tipuri de lucrări: coralul gregorian, coralul bizantin, organum, baladă, virelai, rondo

5*2026-2027*8. FAGOTUL

1. Alcătuire: 1) ancie dublă (elementul care produce sunetele), 2) ţeavă port-ancie, 3) tub conic pliat având orificii cu clape şi 4) pavilion. Tubul conic este prevăzut cu orificii cu clape, iar acolo unde este pliat se găseşte o piesă numită chiulasă.
2. Lungimea totală a tubului (de la ţeava port-ancie la pavilion) este în jur de 250 cm, dar plierea acestuia determină o scurtare a lungimii instrumentului la aproximativ 130 cm (lungimea de la chiulasă la pavilion).
3. În imaginea de mai jos - preluată de pe Wikipedia - se poate observa un fagot văzut din două unghiuri diferite.
   
   
   În lateral se află ancia dublă şi ţeava port-ancie, iar în partea de jos se găseşte chiulasa. Când toate clapele sunt apăsate, aerul intră printre cele două părţi ale anciei, trece prin ţeava port-ancie, se îndreaptă spre chiulasă, se întoarce, apoi se îndreaptă spre pavilion, pe unde iese. În caz contrar, aerul iese prin primul orificiu lateral deschis, lucru valabil şi la flaut, şi la oboi, şi la clarinet.
4. O variantă a fagotului este contrafagotul.
5. Recomandări de utilizare: situaţii comice. Se poate folosi şi atunci când se doreşte eevidenţierea unei atmosfere lirice, dar trebuie prudenţă.

5*2026-2027*6. TONALITĂŢILE ŞI GAMELE DO MAJOR ŞI LA MINOR

1. Tonalitatea Do major este modelul tuturor tonalităţilor majore
2. Gama Do major este modelul tuturor gamelor majore
3. Tonalitatea la minor este modelul tuturor gamelor minore
4. Gama la minor este modelul tuturor gamelor minore

Detalii la oră.

5*2026-2027*5. NOTA SOL

Nota sol se scrie pe a doua linie a portativului. Detalii la oră.

4*2026-2027*8. CLARINETUL

1.  Alcătuire: a) ancie simplă (dispozitivul care produce sunetul), b) tub conic având pe lateral orificii cu clape şi c) pavilion.
2. Deşi produce sunetul în mod diferit decât flautul, posibilităţile tehnice şi expresive ale clarinetului sunt comparabile cu cele ale flautului.
3. Clarinetul transpune fie în si bemol fie în la.
4. Variante ale clarinetului ar fi: Clarinetul în do (care nu transpune), clarinetul mic (în re sau în mi bemol), clarinetul alto în mi bemol şi clarinetul bas în si bemol.
5. Recomandări de utilizare în ilustraţia muzicală: orice situaţie în cazul clarinetului, clarinetului alto şi clarinetului bas şi situaţii legate de grotesc şi disperare în cazul clarinetului mic.