Într-o gară, prima linie se termină fix la peretele estic al unei gări. La peretele vestic, o linie porneşte de la acolo. În interiorul gării, nicio linie de tren. Cu toate acestea, de partea estică a gării peronul e plin de pasagerii care aşteaptă trenul:
- Măi oameni buni! Ce aşteptaţi? Nu vedeţi că linia se termină în perete?
- Cu ce te deranjează că noi aşteptăm trenul? N-ai altă treabă?
Şi, culmea, vine un tren care garează exact pe linia care se termină la peretele estic al gării. Pasagerii se suie şi, imediat după semnalul de punere în mişcare, trenul, peretele estic şi peretele vestic al gării, treptat, se dematerializează, permiţând observarea pasagerilor şi a bagajelor care levitează. Unii în picioare, alţii în poziţie şezând. Lumea priveşte uimită cum pasagerii şi trenul invizibil trec prin gară şi îşi continuă drumul, trenul rematerializându-se după ce a depăşit peretele vestic al gării. Un cetăţean i se adresează omului care se legase de pasagerii de pe peron:
- Ai văzut? De ce a trebuit să te legi de cei care aşteptau trenul?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.