CINE ÎŞI MAI ADUCE AMINTE DE "PRACTICA AGRICOLĂ"?

Mesajele nu îmi aparţin (eu am avut norocul să scap, fiind elev la un liceu de artă), ci sunt preluate de pe unul din forumurile pe care activez. Sursa: http://tramclub.org/viewtopic.php?t=848&postdays=0&postorder=asc&start=25

fl82 a scris:

Ma intreb daca a avut cineva curajul sa bage un "DAC-117-UD" pe un drum comunal pietruit (nu asfaltat!)

Iti pot certifica faptul ca autobuzele DAC117UD au fost utilizate in cele mai aspre conditii posibil; strict legat de intrebarea ta, prin '88 - '89, cand locuiam la Slobozia, Ialomita, si eram prin clasa a 6-a, a-7a, ne duceau la "practica", la camp, cel mai adesea la depanusat porumb, pe astfel de "drumuri" de pamant, printre tarlale...

Ce se intampla de fapt: treceau combinele Gloria care, de bune ce erau, doar "jumuleau" stiuletii de porumb de pe cocean (tulpina), fara a curata (toate) panusele, ("frunzele" alea care infasoara stiuletele) si ii aruncau intr-o remorca; cand se umplea remorca, o basculau, facand gramezi pe camp. Apoi aduceau combinele "manuale", adica pe noi, elevii de scoala generala, care luam la mana fiecare stiulete, curatand acele panuse si aruncand porumbul "curat" in alta gramada.

Cam pe la ora 07:00 dimineata ne prezentam in curtea scolii, unde eram grupati pe clase, asteptand sosirea autobuzelor care sa ne transporte la camp. Autobuzele erau cele urbane, adica cele care faceau cursele in oras, in Slobozia. Aceste autobuze faceau intai cursele pentru carat muncitorii la fabrici si uzine, dupa care se repartizau pe la scoli, la carat elevi.

Veneau cam 3-4 autobuze, cel putin la noi, la scoala 2 din Slobozia. Inutil sa spun ca incarcau in cele 3-4 autobuze cate 5-600 de copii si profesori-diriginti, iar cand veneau autobuzele si deschideau usile, copii navaleau in hoarde pentru a ocupa locuri... pe vremea aia fiecare clasa aveam cam 35-40 de copii si erau cam cate 7-8 clase de acelasi an, adica VI A, VI B, ... VI D, ... , VI G s.a.m.d.

Apoi autobuzele plecau "la drum" cale de cativa kilometri, intrand pe drumuri de pamant (atentie, nu pietruite, nu asfaltate) si mergand in niste conditii greu de imaginat, atat datorita gradului de incarcare cu calatori claie peste gramada, cat si datorita prezentei celor 3 tuburi de gaz metan de pe plafon.

Din cate intelegeam nici presiunea gazului din tuburi nu era corespunzatoare, astfel ca autobuzele erau fortate din greu sa poata inainta pe acele drumuri groaznice, inguste si denivelate; ba de multe ori erau nevoite sa traverseze miristi sau chiar locuri de unde se taiasera ciocanii de porumb, dar ramasesera resturi de 15-20 de centimetri din tulpini, fixate in radacini, ca niste tepuse...

Cand era vara si "drumurile" dintre tarlale pline de praf d-ala serios, de camp, autobuzele generau un nor de praf care se depunea peste tot prin interior iar noi, copiii, abia mai eram in stare sa respiram, multi cu batistele la gura... iarasi trebuie mentionat, pentru cei care nu au trait "epoca" ca, pe langa faptul ca autobuzele erau oricum ne-etanse, era ceva obisnuit ca burduful de la articulatie sa fie facut zdrente, astfel incat sa poti scoate mana afara din autobuz, deci praful intra pe acolo ca ...

Si uite ca totusi au facut fata, sunt curios daca "plasticele" astyea de acum ar face fata unei astfel de exploatari...

Cea mai teribila faza am patit-o odata cand era sa ne rasturnam cu tot cu autobuz intr-un canal de irigatii; ca sa va imaginati scenariul, inchipuiti-va un canal regularizat, ceva cam de genul Damboviteti, dar evident mult mai mic, ceva de genul vreo 3 metri latime si vreo 2 adancine; de-o parte si de alta a acestui canal erau drumuri de pamant paralele cu canalul, ceva de genul "splaiurilor" Dambovitei, insa doar de o "banda" fiecare si asfaltate cu ... pamant si praf.

Autobuzul nostru supraincarcat si cu tuburi de gaz pe plafon a circulat o vreme pe un "splai", dupa care trebuia sa treaca pe celalalt, traversand un podet ingust, practic un tub de azbociment acoperit cu pamant, ceea ce presupunea o curba extrem de stransa atat la incadrarea pe podet, cat si la iesirea de pe el si incadrarea pe celalalt mal. Cum totul era de pamant, erau gropane si denivelari, astfel incat la un moment dat autobuzul s-a inclinat pericuklos pe o parte si din cauza centrului de greutate ridicat din cauza incarcaturii si a tuburilor a intrat in balans. aplecandu-se periculos pe o parte; copiii au inceput sa tipe si sa se panicheze, insa in cele din urma soferul a redresat autobuzul si ne-am vazut in siguranta pe partea cealalta, dar a fost o experienta destul de greu de uitat...