SELECTAREA PROFESORILOR ŞI SUBORDONAREA DUBLĂ (4)

ATESTATUL DE EDUCAŢIE SPECIALĂ

Deşi învăţământul special este subordonat dublu Ministerul Educaţiei - Consiliile Judeţene, pentru a putea preda la şcolile speciale nu se cere aviz de la consiliul judeţean, ci atestat de educaţie specială, atestat care, în coloana avizelor şi atestatelor ocupă locul 6*. Până aici, totul pare OK, dar, începând cu 2001, a început integrarea copiilor cu CES. Integrarea merge până acolo încât dacă un copil:

• are deficientă mintală gravă
• părintele nu doreşte să meargă la şcoala specială

unitatea şcolară unde îşi are domiciliul sau reşedinţa e obligat să îl primească. Şi, cu toate că şcoala de care aparţine orice copil cu CES are obligaţia să îl primească, profesorilor nu li s-au asigurat cursuri gratuite pentru educaţie specială cu scopul de a putea lucra cu aceşti elevi care sunt şi ei oameni. Rezultă una din cele două situaţii:

1. promovarea din milă
2. repetenţia

această a doua situaţie nerezolvând, de fapt, problema. Lăsându-l repetent, şcoala se debarasează de acel elev, respectivul sau respectiva ajungând la forma de învăţământ cu frecvenţă redusă. Asta înseamnă un copil pierdut. Nu se ţine cont că, undeva, trebuie să absolve învăţământul obligatoriu, iar acel undeva poate fi penitenciarul... Cum văd rezolvarea?

• Un număr de şcoli de învăţământ de masă să şcolarizeze şi elevi cu deficienţe; profesorilor titulari în acele şcoli să li se asigure cursuri gratuite pentru educaţie specială (pentru a putea obţine atestatul), iar celor care vin din afară să li se ceară atestatul respectiv
• Restul şcolilor să nu primească elevi cu CES

În cazul în care la o şcoală care nu primeşte elevi cu CES există indicii că unul sau mai mulţi elevi au CES ar fi mai multe situaţii:

1. Părintele ignoră recomandarea procedurii de identificare a posibilelor cerinţe educaţionale speciale; în acest caz, elevul să fie evaluat exact ca şi ceilalţi, iar dacă rămâne repetent, asta e
2. Părintele acceptă procedura, în urma procedurii rezultă că are CES, dar doreşte ca fiul / fiica lui să urmeze învăţământul general; în acest caz, ar trebui percepută o taxă suplimentară (al cărei cuantum să acopere sporul de educaţie specială al tuturor profesorilor clasei), iar evaluarea copilului ar urma să se efectueze fie tot conform standardelor din învăţământul general, cu riscul că nu promovează, fie conform programelor adaptate (sau chiar a programelor de educaţie specială), în funcţie de ce se decide la consiliul profesorilor clasei

Deşi, teoretic, taxa suplimentară ar putea fi aplicată şi în cazul situaţiei "1", practic, există riscul ca părintele să considere că şcoala îi persecută copilul. De aceea acea taxă vizează doar situaţia "2", adică atunci când părintele recunoaşte că fiul / fiica lui are CES, dar insistă să urmeze cursurile şcolii de masă.

* Poziţie ocupată din anul 2007. Până în 2006, locul atestatului de educaţie specială în coloana avizelor şi atestatelor era la poziţia 7