SELECTAREA PROFESORILOR ŞI SUBORDONAREA DUBLĂ (6)

AVIZUL PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNT PARTICULAR

Acesta a apărut în coloana avizelor şi atestatelor în anul 2009, pe poziţia 8, nefiind prezent anterior. Este consecinţa subordonării duble Ministerul Educaţiei - proprietarul şcolii, proprietar care poate fi, de exemplu, o fundaţie. 

Avizul pentru învăţământ particular are cel puţin o particularitate care îl individualizează de restul avizelor. În lista candidaţilor pentru concurs, la poziţia 9 (nu la 8 cum ar fi fost de aşteptat) este trecută chiar instituţia de învăţământ particular care a dat avizul. Ca şi cum, de la bun început, se ştiu care sunt persoanele dorite acolo...

AVIZUL DE LICEU PEDAGOGIC

Până în anul 2006, era prezent la a cincea poziţie. A fost desfiinţat în anii 2007, 2008, 2009, reintrodus în anul 2010 pe poziţia 9 (în lista candidaţilor pentru concurs apare pe poziţia 8, dar fără specificarea expresă a instituţiei care l-a dat) şi transformat în acordul directorului*. Acord care, cel puţin teoretic, se dă pe baza unor cerinţe formulate de consiliul de administraţie şi avizat ulterior de inspectorul care coordonează activitatea liceelor pedagogice. Care e acela? Că, în organigramele a cel puţin două ISJ-uri unde există licee pedagogice nu apare sintagma "inspector care coordonează activitatea liceelor pedagogice".

Ce înseamnă asta? Posibilitatea existenței unui subiectivism pronunţat în ceea ce priveşte selectarea profesorilor. De aceea, consider că acordul pentru a putea preda în liceele pedagogice ar trebui să fie dat de consiliul de administraţie, nu doar de director. Învăţământul pedagogic (cel de stat, că la acesta mă refer) nu are subordonare dublă. Deci, o temperare a directorilor în ceea ce priveşte alegerea profesorilor nu ar strica, temperare care a şi existat în anii 2007-2009.

* O perioadă, în metodologiile de atunci, se cereau două avize: unul de la inspectorul de specialitate şi unul de la directorul liceului pedagogic.