CELE 5 IPOSTAZE ALE FOCULUI PUNITIV ÎN "DIVINA COMEDIE" (1)

GENERALITĂŢI

Luăm ca repere elementele clasice occidentale: apa, aerul, pământul şi focul. Deşi, în conştiinţa multora, ideea de infern se leagă de foc, la Dante, acest element este prezent într-o măsură mai mică decât s-ar crede. Infernul Dantesc are 10 zone: vestibulul şi 9 cercuri. Vestibulul nu se poate spune că scoate în evidenţă vreunul din cele 4 elemente clasice occidentale. La fel Limbul (Cercul I). Cercurile II-V acordă un rol important aerului (Cercul II), apei (Cercul III), pământului (Cercul IV) şi combinaţiei apă-pământ (Cercul V). De asemenea, nici Cercul IX nu implică deloc focul, elementul important fiind tot apa, chiar dacă e îngheţată. Ne-au rămas cercurile VI-VIII. Nici acolo focul nu este atotprezent, dar apare, de fiecare dată, în altă ipostază. Se va vedea că sunt 5 astfel de modalităţi de manifestare. 

1. FOCUL LATERAL

 Prima dată unde apar flăcările în infernul dantesc este Cercul VI. Acolo ereticii sunt pedepsiţi prin înfierbântare aflându-se în interiorul unor lespezi fără capac şi încinse de flăcări. Deşi Dante susţine că flăcările sunt printre morminte, multe reprezentări - dacă nu majoritatea - plasează focul în interiorul mormintelor respective. Însă, indiferent dacă flăcările încing doar lespedea* sau, efectiv, îl ard pe cel osândit, respectivul poate fi văzut dacă se ridică (chiar dacă nu în picioare; e de ajuns să stea doar în genunchi):

Sursa: La Divina Commedia

*Care, la rândul ei, chinuie damnatul.

2. FOCUL COBORÂTOR

Prima diviziune a Cercului VII doar trimite cu gândul la ideea de foc, elementul principal fiind legat de apă. A doua diviziune, de asemenea, face doar aluzie. Abia în a treia (care este şi ultima) diviziune a Cercului VII apar limbile late de foc care coboară lent. Este, aşadar, o ninsoare de foc. De aceea am denumit această ipostază "focul coborâtor" şi nu "focul căzător". Aceste limbi late; aceşti bulgări de foc, atunci când ating nisipul îl aprind, fireşte, pe o suprafaţă nu foarte mare, însă destul cât să sporească chinul celor pedepsiţi acolo.

* Pedeapsa, deşi dublă (ninsoare de foc + nisip fierbinte aprins de fiecare bulgăre de foc), este resimţită diferit de damnaţi. Cel mai tare îl resimt blestemătorii, aceştia stând imobilizaţi pe spate. Urmează cămătarii care, deşi sunt tot imobilizaţi, stau, totuşi, ghemuit. Sodomiţii nu numai că au posibilitatea să se mişte, dar sunt obligaţi să o facă tot timpul. Dacă se opresc, tortura creşte în intensitate - e drept că doar temporar.

Va urma