O ZEIŢĂ DE SINTEZĂ?

Cybele. Cunoscută şi ca Cibela sau Magna Dea, această zeiţă are un mit care, asemenea, altor divinităţi, are mai multe variante. Elementele comune ale variantelor sunt stânca Agdos şi Cibela, adică zeiţa însăşi. Ne vom opri asupra uneia dintre variantele mitului aferent zeiţei Cybele.

1. Zeiţa Cibela se naşte din stânca Agdos. Stânca, fiind o parte componentă a Pământului, se poate considera că Cibela s-a născut din Geea, prin partenogeneză. Nimic neobişnuit. Şi naşterea din stâncă, şi partenogeneza sunt elemente întâlnite în mitologie
2. Zeus a dorit să aibă o relaţie cu ea, dar nu a reuşit.
3. Eşecul relaţiei cu Cibele l-a determinat pe Zeus să fie foarte nervos. Totuşi, nu a încercat să o violeze şi nici să se răzbune pe Cibela ci şi-a descărcat năduful făcând un anume gest pe stânca Agdos.  Rezultatul? Din stânca respectivă s-a născut un hermafrodit numit Agdistis. 
4. Agdistis are o fire suficient de dificilă ca să atragă nemulţumirea zeilor.
5. Dyonisos face în aşa fel încât Agdistis să se autocastreze. Agdistis fusese, în prealabil, îmbătat. Practic, Agdistis devine femeie. De altfel, una din variantele mitului Cibelei consideră că zeiţa Cibele este, de fapt, Agdistis emasculat (castrat).
6. Sângele rezultat în urma autocastrării, intrând în pământ (Geea), dă naştere unei rodii.
7. Fiica regelui Sangarios (Nana) culege un fruct din acel pom, îl pune în sân (probabil în ideea de a-l mânca mai târziu), dar fructul se impregnează în piele şi rămâne însărcinată. Tatăl ei o închide şi înfometează, dar Cibela o hrăneşte pe ascuns. Fiul ei este Attis care, deşi este dus în pădure de rege, este ajutat şi el de Cibela, făcând în aşa fel încât să fie crescut de nişte capre.
8. Ajuns la vârsta adolescenţei, Attis este iubit şi de Cibele, şi de Agdistis. Iubirea, conform acestei variante, este una pasională. 
9. Regele Midas, văzând că Attis are relaţii contra firii, decide să îl însoare cu fiica lui. Ca măsură de securitate, în ziua nunţii, închide porţile oraşului.
10. Cibela sparge zidurile cetăţii cu capul (motiv pentru care e reprezentată cu o coroană similară unui zid de cetate cu turnuri), iar la nuntă îşi face apariţia şi Agdistis. Nu se menţionează nimic legat de un posibil conflict Cibela-Agdistis (dat fiind faptul că ambele personaje îl iubeau pe Attis), dar se specifică faptul că apariţia lui Agdistis a produs un delir având ca efect automutilarea imediată a viitoarei soţii a lui Attis (prin tăierea sânilor), a viitorului socru (prin autocastrare) şi automutilarea mai târzie a lui Attis tot prin autocastrare, ca urmare a suferinţei pe care o considera cauzată de Agdistis.
11. Această din urmă automutilare a avut loc lângă un pin, iar sângele rezultat în urma autocastrării, ajungând în pământ, a dat naştere unor violete. Ca urmare, rodia, pinul şi violeta au fost elemente caracteristice Megalensiei. 
12. Attis a murit în urma autocastrării. Conform acestei variante a mitului, deşi Cibela a insistat să fie înviat de către Zeus, a reuşit să obţină doar o subzistenţă. Conform altor surse, Attis a fost înviat, devenind partenerul Cibelei
13. Agdistis a instituit o sărbătoare anuală şi un corp preoțesc (coribanţii / galii) aferent perechii Cibela-Agdistis. 

Deci, conform acestei variante a mitului, Cibela (considerată ca fiind echivalentul zeiţei Rhea din mitologia greacă) preia elemente de la:

• Atena; coroana - mult mai aproape de ideea de luptă decât de ideea de religie; tot o apropiere de Atena este refuzul relaţiei cu o entitate bărbătească (Zeus în cazul de faţă) şi consecinţa acestui refuz 
• Artemis; faptul că acorda naturii un rol important; identificată în unele situaţii chiar cu Artemis
• Afrodita - dată fiind iubirea pasională, conform acestei versiuni a mitului.

Într-o anumită măsură, Fecioara Maria - în catolicism - primeşte unele însuşiri ale Cibelei.