SĂPTĂMÂNA 33. CLASELE 6A-6F. FORMELE TRISTROFICE

FORMELE TRISTROFICE

Lucrările sau părţile lucrărilor alcătuite din 3 secţiuni au fost caracteristice perioadei cuprinse între 1735 şi 1914 (limite aproximative), dar apar, nu de puţine ori, şi în cadrul pieselor compuse după anul 1914, reper care, aşa cum am menţionat, este unul orientativ. 

În cazul formelor tristrofice se disting următoarele situaţii:

• cele 3 secţiuni (strofe muzicale) nu se aseamănă deloc una cu alta; rezultă forma de lanţ / catenă (denumirea face aluzie la un obiect), notată ABC (numărul componentelor poate fi mai mare de 3)
• două din cele 3 secţiuni sunt asemănătoare, iar una diferită; secţiunea diferită poate fi la sfârşit, la mijloc sau la început; de interes pentru noi este situaţia în care strofa diferită se află la mijloc; aceasta este forma de lied (numele arată tipul de lucrare lied = cântec) şi se notează cu ABA / ABA' / ABA1 / ABAv
• toate cele 3 secţiuni sunt asemănătoare: AAv1Av2; aceasta ar fi forma variaţională, numele arătând procedeul; A = tema, adică ideea muzicală de referinţă, iar Av... sunt variaţiunile deşi, teoretic, e posibilă, practic, numărul componentelor e mai mare; în perioada anilor 1735-1830, numărul variaţiunilor era de 6, deci, împreună cu tema, 7 componente; în rest, numărul variaţiunilor era variabil, dar mai mare de două
• toate cele 3 secţiuni sunt identice (de cele mai multe ori cu text diferit); această situaţie poate fi considerată fie o formă de lanţ omogen (denumirea arată un obiect), fie o formă monostrofică repetată, dat fiind faptul că, din punct de vedere muzical, strofele sunt identice; în acest caz numele indică şi numărul de componente şi procedeul.