3/2020-2021. 7A-7F. SUNETUL MUZICAL (2)

 INTENSITATEA (REACTUALIZARE)

Intensitatea sau tăria sunetului se indică prin termeni de nuanţe. Aceştia sunt, de regulă, în limba italiană şi se notează, de cele mai multe ori, prescurtat. Pentru intensitatea constantă:

• fff = forte fortissimo / fortissimo possibile* = extrem de tare / cât se poate de tare
• ff = fortissimo = foarte tare
• f = tare
• mf = nuanţă intermediară, mai aproape de "tare" decât de "încet"
• mp = nuanţă intermediară mai apropiată de "încet" decât de "tare
• p* = piano încet
• pp = pianissimo = foarte încet
• ppp = piano pianissimo / pianissimo possibile*** = extrem de încet / cât se poate de încet

* Sunt situaţii că apar 4 de "f"

** Sunt cazuri că apar şi 4 de "p"

Pentru intensitatea variabilă se folosesc termeni cum ar fi:

• cresc = crescendo (citit "creşendo") = din ce în ce mai tare
• decresc = decrescendo (citit decreşendo) = din ce în ce mai încet
• fp* = fortepiano
• sfz = sforzando (citit: "sforţando)

ambele însemnând accent.

* A nu se confunda cu instrumentul numit "fortepiano" care este pianul utilizat începând cu 1700 până puţin după 1800.

Un material orientativ găsiţi aici.

TIMBRUL

Timbrul este acea trăsătură a sunetului care ne permite să ştim ce anume sună. În muzică, există timbru vocal şi timbru instrumental. Din punct de vedere timbral, sunt 4 tipuri principale de voci recunoscute de toţi specialiştii:

1. sopran
2. alt
3. tenor
4. bas

la care se adaugă vocea de copil, aceasta nefiind considerată de toţi muzicienii drept un tip separat. Unii consideră, în continuare, că vocea de copil intră fie la sopran, fie la alt. În ceea ce priveşte instrumentele, situaţia se prezintă astfel:

1. fluierele / flauţii (A)
2. clarineţii (C)
3. "anciile duble" (oboii şi fagoţii) (B, D)
4. saxofonii şi taragoţii (B)
5. "alămurile tari" (trompetele* şi trombonii) (E, G)
6. "alămurile moi" (cornii şi tubele) (F,H)
7. cimpoii şi orgile pneumatice (K1)
8. armoniile (cu accent pe "o"), acordeonii/acordeoanele, armonicele; aici intră şi muzicuţa, chiar dacă nu are rezervor de aer / suflantă) (K1)
9. timpanii şi tobele (I, J5)
10. trianglurile (J1)
11. tamburinele (J2)
12. instrumentele cu sunete nedeterminate şi scurte (castanietele, tobele de lemn) (J3)
13. cârâitoarele (morişca şi duruitoarea) (J4)
14. plăcile metalice (aici intră talgerele) (J6)
15. clopotele (J7)
16. instrumentele cu lamele dispuse în formă de trapez isoscel (aici intră şi xilofonul) (J8)
17. cutiile muzicale (celesta intră aici) (J9)
18. instrumentele muzicale electronice (în principiu, "clapa", "pianul digital" şi "orga electronică"; sintetizatorul intră tot aici) (K2)
19. ţambalele (K2, dar se apropie de J8 prin forma părţii de sus şi prin modalitatea de producere a sunetelor)
20. pianele (K2)
21. harpele (K3)
22. chitarele (K4)
23. familia viorii (instrumentele cu coarde şi arcuş) (L-O)
24. familia vielei / "organistrum"-ului (instrumentele cu coarde şi roată); termenul englezesc este "hurdy-gurdy" (L-N)

Între paranteze e dată poziţia din anii anteriori. Un material orientativ găsiţi aici: