miercuri, 30 septembrie 2020

3/2020-2021. 9S2. EVUL MEDIU. ORGANIZĂRI SONORE

În evul mediu se foloseau organizări sonore numite moduri. Deşi nu au  legătură cu organizările sonore modale greceşti din antichitate, se mai foloseşte şi denumirea acestora. Ca urmare, modurile autentice (adică de referinţă) din muzica medievală de pe teritoriului fostului Imperiu Roman De Apus sunt (denumirea aferentă modurilor greceşti din antichitate e între paranteze):
  1. Protus (Doric)
  2. Deuterus (Frigic)
  3. Tritus (Lidic)
  4. Tetrardus (Mixolidic)
iar cele derivate (plagale) rezultă din "transatarea" celor autentice cu o cvartă descendentă, iar denumirea lor se face cu prefixul "hipo". De aceea, a gândi un mod doar prin intermediul "scării"* nu este de dorit deoarece - aşa cum este şi situaţia de faţă - nu sunetul cel mai jos din scară este şi cel mai important.

* Scara este echivalentul gamei


În muzica aferentă fostului Imperiu Roman De Răsărit, cele 4 moduri iniţiale sunt:
  1. protos 
  2. deuteros 
  3. tritos
  4. tetartos
fiecare având şi derivate. În secolul VIII, Ioan Damaskinul a conceput sistemul de 8 moduri ("glasuri" sau "ehuri") numit "octoih". În ceea ce priveşte organizările sonore ale muzicii laice, acestea au fost, frecvent, pentatonice şi cu substrat pentatonic*.

* Deşi se folosesc mai mult de 5 sunete, 5 dintre acestea sunt mai importante, iar intervalele muzicale dintre cele 5 sunete sunt de secundă mare şi terţă mică.

Conform unor specialişti:
  • modurile medievale au apărut ca rezultat al transformării celor greceşti
  • muzica medievală laică (cea din vestul şi nord-vestul Europei) ar folosi modurile ionic şi eolic, din care ar proveni tonalităţile actuale.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.