4/2020-2021. 9S2. EVUL MEDIU MUZICAL - VOCI ŞI INSTRUMENTE

 VOCILE

În manifestările muzicale religioase ale evului mediu care aveau adresabilitate publică se foloseau doar vocile celor de gen masculin. Iniţial, doar vocile bărbăteşti, atât în coralul gregorian (pentru ritul catolic) cât şi în cel bizantin (pentru ritul ortodox). Ulterior, în muzica din apusul Europei apare cântarea pe mai multe voci, de unde rezultă cerinţa unor voci care să poată cânta în registrul acut, dar care să nu aparţină celor de gen feminin. Astfel s-au utilizat băieţii înaintea schimbării vocii şi eunucii. Vocile persoanelor de gen feminin au fost utilizate, dar nu în manifestările cu adresabilitate publică. În ritul bizantin, creaţia muzicală era pe o singură voce până în secolul XIX, când s-a trecut la cea pe mai multe voci, iar restricţiile privind existenţa vocilor feminine în activitatea muzicală cu adresabilitate publică s-a menţinut până după anul 1880.

INSTRUMENTELE

În principiu, în muzica medievală se foloseau instrumente cum ar fi:

• flautul drept, flautul transversal (la care orificiul de admisie al aerului era mult mai aproape de mijlocul instrumentului decât e acum)
• Shawm (un fel de oboi)
• Cromorna (instrument în formă de J care produce sunetul ca şi oboiul şi ca şi fagotul cu precizarea că instrumentistul nu avea control asupra dispozitivului care produce sunetul)
• corn
• trompetă
• trombon
• kuus (timpan mare)
• naqqara (timpan mic)
• tamburină
• tobă
• talgere de dimensiuni mici
• rebec (un fel de vioară de dimensiuni mici)
• violă; viola avea şi varianta care se ţinea într-o manieră asemănătoare violoncelului, dar fără să se sprijine pe podea (viola da gamba)
• organistrum (instrument la care producerea sunetului se face prin frecarea coardelor cu o roată acţionată de o manivelă, iar apăsarea coardelor se face prin intermediul unei claviaturi)