ADERAREA LA SPAŢIUL SCHENGEN - O MASCARADĂ?

 Dificultăţile aderării R. la spaţiul de liberă circulaţie au început încă din anul 2010, iar începând cu anul 2012 au avut loc acţiuni (aparent) inexplicabile care au îngreunat şi mai mult procesul de aderare. A se vedea cele întâmplate în anii 2012, 2017 şi, recent, graba cu care se doreşte intrarea în vigoare a Legilor Justiţiei fără a se aştepta avizul Comisiei De La Veneţia. Ar putea fi mai multe cauze.

REMINISCENŢELE PERIOADEI NORD-COREENE

Perioada nord-coreeană a R. a început în anul 1971, dar manifestările evidente ale acesteia au avut loc între 1982 şi 1989. Una din caracteristicile acelei perioade a fost dificultatea - pentru mulţi chiar imposibilitatea - de a călători peste hotare. Desigur că în acea perioadă nici nu visam că vom ajunge să călătorim în UE doar arătând buletinul, dar, cu toate acestea, nu cumva menţinerea controalelor la frontieră - chiar şi minime - sunt dorite mai mult de unele persoane importante din R decât de persoane importante din UE? Nu exclud posibilitatea asta fiindcă cele Zece Principii Ale Unui Sistem Ideologic Monolitic şi ideologia Juche au lăsat urme în societatea din R.

PROBLEMA MIGRANŢILOR

Intrarea în Spaţiul Schengen înseamnă o libertate mai mare de mişcare, dar şi o responsabilităţi sporite. Una dintre acestea este legată de migranţi. Până în prezent, migranţii ne-au ocolit în mare măsură, dar, dacă aderăm, situaţia se va schimba. Ca urmare, e posibil ca unele persoane importante din R să nu dorească să-şi asume responsabilitatea vizavi de migranţi şi, atunci, să facă în aşa fel încât să evite intrarea R. în Schengen.

DOAR O. E RETICIENTĂ?

Nu cred. O. este doar cea mai vocală, dar nu m-aş mira ca, la un moment dat să se manifeste D., A. şi chiar I. O. are un nivel de democraţie mai mare ca multe state din UE, iar diplomaţia ei e de aşa natură încât, dacă ar rămâne singura care să aibă reticienţe, nu ar mai zice nimic. Trebuie precizat clar că, deocamdată, O. nu are o atitudine de împotrivire ci doar doreşte nişte clarificări care consider că are dreptul să le ceară. Răzbunarea prin controale amănunţite la frontieră nu e o soluţie, ci un primitivism la care, dacă recurgem, nu mai merităm respectul ca naţie. Trebuie cooperat. Cu politicienii din O. se poate discuta, dar trebuie ştiut cum. 

ÎNCURAJAREA DIN G.

O. S. prin afirmaţia că R. şi B. sunt pregătite să adere la spaţiul de liberă circulaţie a transmis, practic, mesajul, că aderarea va fi o formalitate. Uite că nu e aşa, motiv pentru care mă întreb de ce a mai rostit aceste cuvinte. A crezut, într-adevăr, ce zice, sau a dorit doar să-şi mişte fălcile şi să emită sunete aşa cum fac, deseori, unii politicieni? 

TANDEMUL CU B.

În prezent, R. şi B. sunt legate în procesul de aderare la spaţiul de liberă circulaţie. Dar, oare, dacă motivele amânări intrării în Schengen se datorează dorinţei unora din R.? Va mai dori B. să ne mai "aştepte" sau va solicita decuplarea de noi? Dacă se va ajunge la situaţia respectivă, R. va rămâne în afara Spaţiului Schengen sine die. Nu trebuie uitat că prin B. va trece - dacă nu cumva trece deja - o cale de comunicare feroviară care leagă UE de C. şi care trece prin S., nu pe la noi. Ba mai mult, S. va face parte din "Micul Schengen" ceea ce poate însemna o dezvoltare semnificativă a ei şi a unopra din statele învecinate acesteia.

Şansele de aderare la Schengen încă mai există. Trebuie ca toţi politicienii să se străduiască să se realizeze acest obiectiv care e de interes naţional.