- Numele formei indică tipul de lucrare în care apare şi perioada în care a fost folosită: aproximativ perioada anilor 1760-1830.
- Forma de concert constituie prima parte a concertelor scrise în perioada clasicismului muzical şi are 4 secţiuni (considerate strofe de către unii muzicologi), fiind un derivat al formei de sonată tristrofică şi bitematică
- Prima strofă este expoziţia de orchestră. Probabil, v-aţi întrebat de ce, la început, solistul - care intră odată cu dirijorul, doar stă pe scenă, fără să cânte. Acel interval de timp - în care cântă doar orchestra, iar solistul stă, este expoziţia de orchestră.
- A doua strofă este expoziţia propriu-zisă.
- A treia stofă este dezvoltarea
- A patra strofă este repriza + coda (coda nu constituie strofă separată) şi, în cadrul acestei strofe se găseşte o secţiune unde solistul cântă singur, improvizând sau dând impresia că improvizează* pe baza uneia sau ambelor teme muzicale. Acea secţiune este cadenţa de bravură.
* La început soliştii chiar improvizau. Ulterior, compozitorii îşi compuneau cadenţele păstrând, însă, caracterul improvizatoric al acestora.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.