- Numele formei arată provenienţa (dans medieval care se dansa în cerc având momente de grup care alternau cu cele solistice) şi tipul de lucrare în care apare.
- Ideea formei de rondo o constituie alternanţa dintre o idee muzicală principală* (care este fie refren**, fie derivat*** din acesta) şi două**** sau mai multe idei muzicale secundare.
- În perioada anterioară clasicismului muzical, forma de rondo avea număr variabil de componente, în principiu minim 5 (ABACA...), dar pot fi şi 9 (ABACADAEA).
- Începând cu clasicismul muzical, forma de rondo se stabilizează la 5 (A tranziţie B retranziţie A1 tranziţie, C retranziţie A2 coda), dar durata totală creşte.
* tema de rondo
** revenire identică a temei de rondo de fiecare dată
*** revenire cu anumite modificări
**** sunt situaţii în care poate fi o singură idee muzicală secundară, rezultând o structură de tip ABA. În aceste cazuri, denumirea de rondo se justifică dacă acea piesă sau acel fragment are caracter dansant.
VA URMA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.