CELE 5 ETAPE ALE COMUNICĂRII DINTRE AUTOR ŞI "MICUL PRINŢ"

 Am mai scris despre acest subiect, postarea de faţă dorindu-se o reconsiderare a problemei. Se ştie că Micul Prinţ nu a fost cooperant de la bun început cu povestitorul, apropierea sufletească dintre cei doi parcurgând 5 etape.

ETAPA 1. ŞARPELE CARE DIGERĂ UN ELEFANT

Concretizat prin două desene

• unul care îl  priveşte din exterior
• celălalt din interior

şarpele boia care mistuie elefantul constituie elementul declanşator al apropierii dintre autor (povestitor) şi personajul principal. Micul prinţ înţelege că ceea ce a desenat AdSÉ nu este o pălărie, ci chiar un şarpe care a înghiţit şi digeră un elefant. Totuşi, el nu aceptă că autorul nu are talent la desen şi insistă ca să deseneze o oaie.

ETAPA 2. OAIA BOLNAVĂ, BERBECUL ŞI OAIA BĂTRÂNĂ

Constituie acceptarea provocării, acceptare care are cele 3 faze menţionate în titlu. Nici aceste desene nu sunt pe placul Micului Prinţ.

ETAPA 3. LADA CU GĂURI LATERALE COLINIARE ÎN CARE ESTE OAIA.

Produce declicul. De ce? Lada respectivă:

• are 3 găuri laterale, dispuse coliniar; deci, pe de o parte, permite doar intrarea elementelor care încap prin acele orificii şi, pe deasupra, atrage atenţia prin coliniaritatea orificiilor
• nu are capac, deci, logic vorbind, nu permite accesul corpurilor mai mari decât orificiile respective
• are oaia în interior; ba mai mult, Micul Prinţ o observă adormind.

Prin desenarea acestei lăzi, povestitorul a dat frâu liber imaginaţiei Micului Prinţ şi asta l-a făcut să devină cooperant. Nu este clar dacă, odată desenate, atât lada cât şi oaia din interior s-au materializat sau materializarea acestora a avut loc ulterior.

ETAPA 4. ŢĂRUŞUL ŞI FUNIA (COARDA)

Sunt elemente rămase la stadiul de intenţie. S-a dorit desenarea acestora, dar, şi aşa, se pot observa mai multe aspecte:

1. Apropierea din partea autorului; Este prima dată când povestitorul doreşte să îi ofere Micului Prinţ ceva din proprie iniţiativă.
2. Indiferenţa Micului Prinţ. El nu refuză nici ţăruşul, nici coarda, însă afirmă că nu sunt necesare.
3. Lipsa de viziune a Micului Prinţ. Dacă ar fi acceptat ţăruşul şi funia, o serie de frământări ulterioare nu ar mai fi avut loc.

ETAPA 5. BOTNIŢA ŞI ARMURA

Constituie tot elemente oferite Micului Prinţ de către povestitor, dar care alcătuiesc o categorie distinctă de cea a funiei şi ţăruşului. De ce? Botniţa:

• este considerată necesară.
• este menţionată ca fiind desenată; ba mai mult, se precizează şi defectul care o face inutilă.
• nu apare în niciunul din desenele din carte.

Armura pare să aibă un statut neutru. Nu rezultă nici că ar fi necesară, nici că ar fi inutilă.