- Alcătuire: Ancie dublă (elementul care produce sunetul), ţeavă port-ancie, tub conic divergent având pe lateral orificii cu clape şi pavilion. Lungimea aproximativă e de 60 cm, deci ceva mai scurt decât flautul transversal carre are în jur de 70.
- O variantă a oboiului se numeşte corn englez. Denumirea instrumentului pare să provină dintr-o greşeală de scriere. În loc de cor anglé (corn unghiular*) s-a scris cor anglais (corn englez). Instrumentul este de o dată şi jumătate de ori mai mare decât oboiul, ţeava port-ancie este îndoită şi este, de asemenea, mai mare, iar pavilionul are o formă asemănătoare unei pere.
- Cornul englez transpune o cvintă descendentă. De exemplu, dacă în partitură scrie gama Do major, se va auzi fa major.
- Recomandări de utilizare în ilustraţia muzicală: apropiere sufletească. În anumite cazuri, poate fi folosit şi în situaţii legate de ideea de pastoral.
* În trecut, însuşi instrumentul era îndoit în unghi obtuz.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.