DE LA CURENTUL DE MAREE LA GENERATORUL DE VALURI (4)

Aşadar, Caribda pare să aibă două corpuri:

1. corpul principal care ar putea fi similar unei sepii
2. "anexa" (un fel de cursor), care e legată permanent de tentaculele mari ale corpului principal

"Anexa", la rândul ei, ar avea următoarea alcătuire:

• o "turlă" similară similară părţii de sus a unui submarin
• două "pluguri" poziţionate spate în spate, de o parte şi de alta a "turlei"

În ceea ce priveşte dimensiunea Caribdei, aceasta ar putea ajunge la 2374m, dar, având în vedere că sstânca aferentă Caribdei este mai mică decât stânca aferentă Scilei, se poate merge pe ideea că dimensiunea Caribdei e comparabilă cu partea temporar vizibilă a Scilei, adică 907m. Se poate pune întrebarea cât de lată este imaginată strâmtoarea respectivă deoarece, în imaginaţia lui Ulise, acea strâmtoare a suferit unele modificări. Are lăţimea reală? Sau e mai îngustă? Ce vroia să spună Homeer când afirma că lăţimea strâmtorii e egală cu distanţa parcursă de o săgeată în zbor? Exact acea distanţă? Sau faptul că ţărmurile sunt mai apropiate decât în rest? În funcţie de asta se poate pune problema dacă Divina Caribda este şi ea captivă într-o peşteră submarină sau nu.   

Cum se poate interpreta fragmentul din Odiseea unde Ulise trece a doua oară prin zona Scilei şi Caribdei? Se ştie că isprava* tovarăşilor din subordinea lui Odiseu (Ulise) nu putea rămâne nepedepsită de către zei. Direcţia de întoarcere - conform lui H. W.** - era spre vest. La un moment dat, un vânt puternic dinspre vest răstoarnă catargul şi distruge nava rămânând doar o mică parte a acesteia: "talpa" şi catargul. Ulterior, suflă un vânt care nu e clar dacă e dinspre nord (cum apare în traducerea lui Murnu) sau dinspre sud (cum apare în cea a lui Sluşanschi). Cert este că Odiseu, împreună cu ceea ce a mai rămas din navă, se îndreaptă spre Caribda, însă valul creat de aceasta prin mişcarea "anexei" către sud îl duce în apropierea Scilei. Ulterior, "anexa" se deplasează spre nord, producând un val care îl duce pe Ulise către locul unde se află corpul principal al Caribdei, corp care e captiv şi invizibil, fiind sub apă, posibil pe fundul mării. Se poate pune întrebarea dacă Ulise a fost dus de val sau s-a folosit de val ca să fugă de Scila, preferând, de această dată, pericolul mai mare. Nu exclud absolut deloc a doua variantă. Ajuns în apropierea corpului principal al Caribdei, "talpa" şi "catargul navei sunt prinse de tentaculele mici ale acesteia şi trase în adâncuri. Posibil înghiţite. Ulise - cu eforturi considerabile - reuşeşte să se agaţe de ramurile smochinului*** care creştea în zonă şi privea îngrozit marea agitată. Din ce cauză? Deoarece "anexa" a mai făcut nişte "curse" cât timp el stătea atârnat de smochin. Când "talpa" şi catargul au fost returnate de Caribda, Ulise şi-a dat drumul în apa încă agitată şi - conform celor afirmate**** - e foarte posibil să se fi deplasat către sud. De ce, din moment ce Scila pare să fi fost percepută mai periculoasă decât Caribda? Deoarece s-a folosit de valul creat de anexă pentru a părăsi zona cât mai repede, în caz contrar riscând să fie apucat de tentaculele mici ale Caribdei.

* Consumul boilor sacri ai lui Apollo. Astfel de fapte nu pot fi trecute cu vederea de Zeus.

**Conform lui H. W., locaţia Scilei şi Caribdei nu e Strâmtoarea Messina, ci Strâmtoarea Rio(n)-Antirrio(n).

*** Aflat în apropierea smochinului, Ulise vede "iazma" ceea ce, în interpretare de faţă, este partea de sus a "turlei". Aşa cum am mai precizat, generatorul de valuri de tip plug (consider că termenul "hydrofoil" e discutabil) are două subtipuri: unul care poate fi numit KS (de la iniţialele unui surfer care e cunoscut şi ca muzician) şi unul care poate fi numit W, de la iniţiala firmei care l-a utilizat, dar care pare să nu aibă popularitatea dorită, firma respectivă preferând dispozitivul cu panouri oscilante antrenate de motoare care lucrează şi ca generatoare, economisind, astfel, o parte considerabilă a energiei electrice necesară producerii valurilor. Caribda ar aparţine subtipului W cu precizarea că lipseşte digul protector.

****"Părintele omenirii 

Şi-al zeilor nu-i dete voie Scilei

Pe mine să mă vadă, căci altminteri

Eu nu scăpam de crâncenă pieire"

Citat din Odiseea în traducerea lui Gheorghe Murnu.

16*2025-2026*7. PRECLASICISMUL - TIPURI DELUCRĂRI

1. Sonata, partita, suita instrumentală (pentru instrument solo).
2. Sonata a tre; implica, de fapt, 4 instrumente: de exemplu, două viori, o viola a gamba şi un clavecin, dar viola da gama şi clavecinul formau un singur compartiment: Basso Continuo.
3. Suita orchestrală.
4. Concerto grosso, concertul instrumental.
5. Baletul de curte.
6. Opera seria (cu subiect mitologic sau istoric), opera buffa (cu subiect din viaţa cotidiană).
7. Cantata, oratoriul.
8. Motetul.

16*2025-2026*12. CLAUDE DEBUSSY (1862-1918)

 

1. Este cel mai cunoscut compozitor impresionist, dar există opinii conform cărora compozitorul respectiv este mai degrabă simbolist decât impresionist.
2. În creaţia lui - ca, de altfel, în creaţia tuturor compozitorilor impresionişti şi a celor influenţaţi de impresionism - timbrul muzical ("culoarea" sunetului) şi armonia au un rol deosebit de important. Preocuparea pentru timbrul muzical este sesizabilă în special în lucrările orchestrale. În ceea ce priveşte liniile melodice, nu de puţine ori, acestea sunt scurte, putând da impresia unor frânturi melodice.
3. Lucrări mai cunoscute: Preludiu la după-amiaza unui faun, Marea, Colţul copiilor, Nocturnele, Arabescuri, Fata cu părul bălai şi Catedrala scufundată.

Sursa: Wikipedia

16*2025-2026*9U. ORGANIZĂRI SONORE

 

1. În perioada barocului muzical, organizările sonore folosite sunt cele tonale. Există, încă, reminiscenţe modale, reminiscenţe care sunt sesizabile, uneori, destul de clar.
2. În general, în baroc se folosesc tonalităţi cu până la două alteraţii constitutive. Excepţie face Johann Sebastian Bach, care foloseşte tonalităţi cu mai multe alteraţii constitutive.

16*2025-2026*5. NOTELE SI MIC - SOL MIC

• Nota si mic se găseşte sub prima linie ajutătoare.
• Nota la mic se află pe a doua linie ajutătoare.
• Nota sol mic se găseşte sub a doua linie a portativului şi, în general, este cea mai joasă notă scrisă în cheia sol. De regulă, pentru notele mai joase decât sol mic, se folosesc, alte chei
• Liniile ajutătoare se sub portativ se numără de sus în jos, invers faţă de liniile portativului şi de liniile ajutătoare de deasupra portativului.

În imaginea de mai jos:

Sursa: Şcoala Muzicală

se pot vedea notele si mic, la mic şi sol mic comparativ cu si1, la1 şi sol1. Notele si mic, la mic şi sol mic sunt goale pe dinăuntru, iar notele si1, la1 şi sol1 sunt pline.

DE LA CURENTUL DE MAREE LA GENERATORUL DE VALURI (3)

 În principiu, se poate considera că există 3 generatoare de valuri:

1. cu injecţie de apă
2. cu element oscilant
3. plug

Generatorul cu injecţie de apă constă în nişte recipiente de dimensiuni mari, care se umplu cu ajutorul unei aducţiuni şi se descarcă sub suprafaţa apei bazinului, generând nişte valuri care pot să măsoare peste 2 metri. Generatorul cu element oscilant poate fi, la rândul acestuia, de mai multe subtipuri:

• piston; după cum îi spune şi numele, constă în existenţa a două (poate mai multe) pistoane care se mişcă pe verticală în nişte puţuri care, prin  împingerea unei părţi apei din puţuri în bazin urmată de aspirarea a acesteia, produce valuri
• aer comprimat; acesta înlocuieşte pistoanele, însă, pentru producerea presiunii variabile, sunt necesare ventilatoare centrifugale de putere mare şi clapete, motiv pentru care o astfel de instalaţie nu numai că este energofagă, dar şi produce un zgomot puternic 
• panouri, acţionate prin diferite modalităţi, inclusiv cu dispozitive care, lucrând ca generator în anumite intervale de timp, economisesc energia electrică
• sferă / minge; aceasta este prevăzută cu un dispozitiv interior care o ridică, periodic, producând valurile.
• plonjor ( "castron"); o piesă de forma unui castron culisează pe un ghidaj vertical central, împinsă de un mecanism cu aburi. Când "castronul" coboară, apar valurile
• conductă elastică; prin interiorul unei conducte elastice circulă un fluid cu presiune variabilă, iar dilatarea şi contractarea conductei respective au ca efect formarea valurilor

Generatorul de valuri de tip plug are o piesă asemănătoare unui plug care este montată pe un fel de cursor a cărui cursă este aproape egală cu lungimea bazinului. Ar fi două subtipuri:

• plug la suprafaţa apei; acesta este montat pe un "tren" care se deplasează pe o cale de rulare aflată foarte aproape de una din marginile lungi ale bazinului*, într-o zonă separată de restul bazinului, pentru a preveni accidentele
• plug imersat, deasupra căruia se găseşte un fel de "chioşc" asemănător celui întâlnit la submarine, iar pe chioşc ceva similar unei bare, toate situându-se în interiorul unui dig median; dedesubtul plugului  - pe fundul bazinului - se află un ghidaj

în ambele situaţii, ansamblul plug-tren sau plug-chioşc-bară este tractat de cablu, având o mişcare rectilinie şi bidirecţională. 

Să ne întoarcem la Odiseea. Ulise menţionează "iazma" sub umbra smochinului de care urmează să se agaţe, fără să menţioneze nicio trăsătură şi nicio mişcare a acesteia. Ca urmare, consider că "iazma" respectivă ar putea fi exact partea de sus a "chioşcului" când acesta se opreşte şi stă sub smochin. Plugul, de dimensiuni extrem de mari, s-ar găsi în imersie şi, teoretic, ar trebui fie să existe fie un ghidaj imaginat pe fundul mării, fie Caribda să mişte ansamblul "plug-chioşc" perfect rectiliniu, păstrând constantă o anumită adâncime. De asemenea, fundul mării ar trebui imaginat cu recife dispuse într-o anumită modalitate, dar în mitologie ar fi posibile cele menţionate mai sus, dat fiind faptul că structurile similare celor făcute de om nu sunt neobişnuite.

VA URMA

15/2025-2026*12. ORIENTĂRI ALE MUZICII MODERNE

1. Impresionismul, manifestat mai ales în spaţiul francez.
2. Expresionismul, manifestat cu precădere în spaţiul german.
3. Inovaţia în tradiţie care s-a manifestat fie ca folclorism (în estul Europei), fie ca neoclasicism (mai ales în spaţiul german şi francez.
4. Continuarea romantismului - în spaţiul rusesc şi german, dar şi în America
5. Zgomotul în muzică - tendinţă apărută în a doua jumătate a secolului XX
6. Muzica de divertisment.