ŞARPELE BOA CARE A ÎNGHIŢIT UN ELEFANT
Este o adaptare la imaginaţia autorului Micului Prinţ - atunci în vârstă de 6 ani, cu 37 de ani înainte de a scrie cartea menţionată mai sus - a şarpelui care se pregătea să înghită o fiară, şarpe care apare în cartea Întâmplări Trăite. Şarpele boa care a înghiţit elefantul apare în două desene. Primul îl arată privit din exterior, semănând cu o pălărie şi fiind considerat ca atare de adulţi. Al doilea constituie o explicare a primului desen pentru ca "oamenii mari" să înţeleagă că ceea ce se vede nu este o pălărie, ci chiar un şarpe boa care a înghiţit un elefant. Fără succes. Din contră, adulţii îi spun să se ocupe de lucruri serioase. Situaţia se schimbă 37 ani mai târziu când, în urma unei defecţiuni la avionul pe care în conducea, AdSE e nevoit să aterizeze în deşert şi îl întâlneşte pe Micul Prinţ care chiar înţelege semnificaţia "pălăriei", dar insistă ca AdSE să îi deseneze o oaie.
CELE DOUĂ OI ŞI BERBECUL
În încercarea de a-i îndeplini dorinţa Micului Prinţ şi de a putea înţelege cu acesta, AdSE desenează două oi şi un berbec. Berbecul a fost desenat după prima oaie fiind, probabil, rezultatul neatenţiei autorului, punându-i coarne. Niciuna din aceste 3 animale nu a fost pe placul copilului.
CUTIA CU 3 ORIFICII COLINIARE
Dorind să scape de insistenţa dorinţei copilului de a desena oaia, AdSE desenează o cutie; o "cuşcă" spunându-i că oaia e înăuntru. Cutia are formă paralelipipedică, nu pare să aibă capac, fiind prevăzută doar cu 3 orificii coliniare, de dimensiuni mici. Deci o cutie în care, eventual, se pot introduce doar obiecte care măsoară câţiva centimetri, nicidecum o oaie. Şi, totuşi, cu ajutorul imaginaţiei, Micul Prinţ vede oaia înăuntru, spunând că nu e chiar aşa mică şi că doarme. Cutia este, aşadar, elementul care determină apropierea sufletească între AdSE şi Micul Prinţ. Din punctul de vedere al elementelor care fac obiectul acestei postări, cutia cu 3 orificii coliniare constituie prima treaptă de la concret la abstract. Cutia există. Este reală, dar oaia este virtuală.
BOTNIŢA
Odată ce a intrat în "posesia" oii, îşi pune două probleme: 1) Are sau nu nevoie de multă iarbă şi 2) Cum să protejeze floarea pentru ca oaia să nu o mănânce. O soluţie e botniţa. În carte se afirmă că botniţa:
- va fi desenată
- a fost dată Micului Prinţ cu puţin înainte de "călătoria" către asteroidul unde locuia
- nu poate fi folosită deoarece a uitat să îi pună cureluşa
Şi, totuşi, în carte nu apare niciun desen cu botniţa la care se face referire. Asta înseamnă că acea botniţă constituie o a doua treaptă către abstract.
ŢĂRUŞUL, FUNIA ŞI ARMURA
Sunt elemente planificate, dar asupra cărora nu se mai revine. Primele două ar fi avut rolul de a lega oaia, să nu se rătăcească, dar nu s-au mai dovedit utile din moment ce asteroidul unde locuia Micul Prinţ are dimensiuni extrem de reduse. Armura ar fi fost destinată florii, având rolul de a o proteja de oaie, să nu fie mâncată. Să fi fost uitată? Sau, intenţionat, omisă pentru a lăsa întâmplării un anumit rol?
