ŞI, TOTUŞI, EXISTĂ ASEMĂNĂRI

 Până recent, am susţinut că, în Odiseea, parcă ar fi două Caribde: una când Ulise trece prima dată şi alta când trece a doua oară. La o analiză mai atentă, am observat că, de fapt, diferenţele vizează doar o parte a funcţionării Caribdei. Pentru început, să revenim la prima trecere:

Fumul şi talazul învolburat, observarea fundului mării de către marinari şi consternarea întregului echipaj sugerează o funcţionare a Caribdei în 5 timpi

1. Evacuarea apei. "Fumul" ar putea fi nişte cascade sau un fel de gheizer (aş merge pe ideea de cascade, în număr de 6, pentru a păstra o anumită analogie cu Scila), iar "talazul învolburat" ar putea fi nişte evacuări submerse. Caribda e o fiinţă captivă ce pare racordată la un sistem de galerii, unele subacvatice, altele nu.
2. Ridicarea batardoului cilindric. Acţiune nespecificată, dar privirea de aproape a hăului creat ulterior fără ca aceştia să cadă în el nu ar fi posibilă fără obstacolul respectiv.
3. Golirea apei aflată în interiorul batardoului respectiv. Ulise şi camarazii lui privesc, consternaţi, abisul creat prin golirea apei de către Caribda. Şi, totuşi, nu cad în el. De ce? Că acolo e acel batardou amintit la punctul 2. Nisipul umed pare a fi partea de jos a unui sifon, iar zgomorul puternic provine de la aspirarea aerului de către Caribda. 
4. Reumplerea spaţiului din interiorul batardoului. Nu se precizează nimic în acest sens, dar, fără batardou, privirea de aproape a hăului fără a cădea în el ar fi imposibilă. Cu toate acestea, nu e clar dacă acea reumplere se realizează prin regurgitare sau prin deschiderea unor galerii, pe principiul vaselor comunicante, aşa cum se întâmplă când se umple sasul unei ecluze.
5. Coborârea batardoului. Faptul că nu se menţionează un al doilea curent de apă care să îi aspire ducă pe marinari înapoi la Caribda arată că acea coborâre se produce atunci când nivelul apei din batardou ajunge la cel al mării înconjurătoare.

Să vedem ce se întâmplă, la a doua trecere:

Ulise - aflat pe ceea ce a mai rămas din corabie - pare să fie purtat înspre stânca Scilei, apoi către Caribda când aceasta soarbe. Deoarece înainte sau în timpul deplasării spre Scila nu se menţionează niciun "fum" şi niciun "talaz învolburat" se poate presupune că acei curenţi marini care determină parcursul lui Ulise către Scila şi, apoi, către Caribda sunt produşi altfel decât la prima trecere. Ba mai mult, el vede "iazma" în umbra smochinului de care Ulise avea să se agaţe ca să nu cadă în abis, iar când reapar "talpa şi catargul", Ulise pare că e purtat de curent din nou spre stânca Scilei din moment ce afirmă că dacă Zeus nu îi interzicea Scilei să îl vadă, Ulise nu scăpa. Punând cap la cap informaţiile existente, rezultă o funcţionare a Caribdei în 6 timpi care, însă, vor fi numerotaţi 1A, 1B, 2, 3, 4 şi 5 pentru a scoate în evidenţă asemănările cu cele petrecute la prima trecere. "Dispozitivele" folosite de Caribda, sunt, de această dată:

• "generatorul de valuri" care pare similar cu cel de la Wavegarden Cove (deşi acţiunea Odiseei pare că se petrece în jurul anului 1200 BCE)
• batardoul

Timpul 1A. Deplasare a "generatorului de valuri" către stânca Scilei, antrenându-l şi pe Odiseu

Timpul 1B. Deplasare a "generatorului de valuri" către smochinul din zona de acţiune a Caribdei. 

Timpul 2. Ridicarea batardoului. Nu este menţionată, dar cele descrise fac posibilă o astfel de interpretare, era, deja, agăţat de smochin.

Timpul 3. Golirea apei din interiorul batardoului. Se specifică doar faptul că Ulise se ţine de smochin. Nu se face nici o referire la cum ar arăta caribda sau, măcar, gura acesteia. De ce? Deoarece fiinţa respectivă este dincolo de sifon.

Timpul 4. Umplerea spaţiului din interiorul batardoului. Spre deosebire de prima trecere, aici se specifică clar modalitatea de umplere: prin regurgitare.

Timpul 5. Coborârea batardoului. Nemenţionată, dar dedusă. Aceasta are loc cam când Ulise îşi dă drumul de pe smochin ca să se suie pe rămăşiţele corabiei. Versurile acestea:

sunt un indiciu - zic eu, destul de clar - că Odiseu a părăsit zona înspre stânca Scilei, direcţie cauzată de "generatorul de valuri". Pe de altă parte, se pot pune două întrebări:

1. De ce se temea atât de tare de Scila din moment ce însăşi Circe i-a spus cum o poate inactiva şi anume prin invocarea mamei ei.
2. Nu, cumva, Ulise, intenţionat a trecut prin zona Caribdei pentru a nu se apropia de Scila?

COMPLETARE

Pentru instrumentele "în fa", gama la minor (A minor scale) devine re minor (D minor scale). Pentru instrumentele "în si bemol", gama la minor (A minor scale) devine sol minor (G minor scale). Pentru instrumentele "în re", gama la minor (A minor) devine si minor (B minor). Literele de sub note constituie notaţie literală a notelor muzicale conform notaţiei engleze*. Sursa imaginii: Piano Music Theory:

* În notaţia germană, B e si bemol şi si (natural, adică nealterat) este H. Cuvântul "sharp" = diez, iar "flat" = bemol. 

6*2026-2027*12. ANTONÍN DVOŘÁK (1841-1904)

  

Sursa: Wikipedia

1. A fost cel mai sănătos dintre compozitorii romantici cunoscuţi
2. A fost pasionat de trenuri; adora să stea de vorbă cu mecanicii de locomotivă. Pasiunea pentru trenuri nu este singulară; Şi Arthur Honneger (1892-1955) a avut o astfel de pasiune.
3. Începând să se formeze ca muzician în localitatea natală (satul Nelahozeves), creaţia lui a fost influenţată puternic de folclorul autentic cehesc. 
4. Lucrări mai importante: Simfonia a IX-a Din Lumea Nouă, Dansurile Slave, Concertul pentru violocel şi orchestră în si minor, Stabat Mater şi şi opera Rusalka.

6*2026-2027*8. CORNUL

 ALCĂTUIRE 

• muştiuc
• tub principal încolăcit în formă rotundă,  prevăzut cu 3 sau 4 supape rotative sau ventile şi terminat cu un pavilion larg
• tuburi secundare, în număr de 3 sau 4
• distanţa muştiuc-pavilion: aproximativ 60 cm; lungimea efectivă a tubului principal: în jur de 370 cm.

Sursa imaginii: Wikipedia

PRODUCEREA SUNETULUI

Buzele instrumentistului au rolul unei ancii duble. Instrumentul este extraordinar de sensibil. Dacă, de exemplu, instrumentistul mănâncă lămâie, pot să apară probleme.

PRINCIPIUL DE FUNCŢIONARE

Când nu e apăsată nicio clapă, aerul curge doar prin tubul principal, deci cam 370 cm. Când se apasă oricare din primele 3 clape, ventilul închide tubul principal, obligând aerul să ocolească ventilul prin tubul secundar corespunzător. Când toate cele 3 clape sunt apăsate, parcursul aerului ajunge la aproximativ 525 cm. Al patrulea tub secundar (închis şi deschis de cvart-ventil) scurtează calea aerului. Când clapa de cvartventil e apăsată, iar celelalte sunt ridicate, parcursul aerului e de aproximativ 270 cm.

TRANSPUNERE*

Dacă cvartventilul nu e apăsat, cornul este "în fa". Când cvartventilul e apăsat, instrumentul este "în si bemol".

RECOMANDĂRI DE UTILIZARE ÎN ILUSTRAŢIA MUZICALĂ

• imagini cu păduri de conifere
• stări sufleteşti pozitive
• situaţii groteşti (se recomandă prudenţă)

* Până în secolul XIX, transpoziţia cornului era cea a tonalităţii. De exemplu, pentru Sol major se folosea corn în sol, pentru re major, corn în re, pentru la minor corn în la.

6*2026-2027*6. TONALITATEA ŞI GAMA SOL MAJOR

1. Tonalitatea Sol major are ca model tonalitatea Do major
2. Gama Sol major are ca model gama Do major. Întâi gama Do major: 
   
   apoi gama Sol major: 
   
   În caiet se vor scrie doar gamele. Sursa imaginilor: Google.
3. Pentru a respecta modelul, atât tonalitatea, cât şi gama Sol major au sunetul fa ridicat cu un semiton, ridicare efectuată cu ajutorul semnului diez. Mulţi dintre voi asociază diezul cu hashtag, dar cele două semne nu sunt chiar identice. Hashtag-ul are linii orizontale şi verticale, iar diezul are linii oblice şi orizontale 
4. Pentru ca diezul să aibă efect general, acesta se pune fie la începutul fiecărui portativ, după cheie, fie după o bară dublă (două linii verticale, paralele şi apropiate).

6*2026-2027*5. NOTA MI

Nota mi se scrie pe prima linie a portativului. Detalii la oră.

5*2026-2027*12. PIOTR ILICI CEAIKOVSKI (1840-1893)

 

1. Este cel mai cunoscut compozitor rus. Sursa imaginii: Wikipedia:
   
   
   

2. Între 1877 şi 1890 a avut o relaţie bazată numai pe corespondenţă cu Nadejda von Meck (1831-1894). Sursa imaginii: Wikipedia:
   
   
   Văduvă a unui om foarte bogat şi ea însăşi om de afaceri şi iubitoare de artă, s-a oferit să îl finanţeze pe Ceaikovski cu condiţia să nu se întâlnească niciodată. Condiţia impusă nu a fost greu de îndeplinit deoarece era homosexual; de altfel, acesta a fost unul din motivele pentru care căsnicia lui a fost un eşec. Soţia lui a fost Antonina Ivanovna Miliukova (1849-1917). Imaginea (preluată de pe Wikipedia)
   
   
   îi arată pe Piotr Ilici Ceaikovski şi Antonina Ivanovna Miliukova în anul 1877.  

3. A suferit foarte mult, motiv pentru care s-a sinucis într-un mod indirect. A consumat intenţionat apă în care ştia că erau bacili de holeră. A mai avut o tentativă de sinucidere, sărind intenţionat în apă rece pentru a face pneumonie, dar s-a ales doar cu o răceală.

4. Creaţia lui a început într-o manieră similară "Grupului Celor 5", dar, ulterior, a devenit mult mai rafinată şi, nu de puţine ori, sentimentală, chiar excesiv de sentimentală.

5. Lucrări mai importante: Lacul Lebedelor, Spărgătorul De Nuci, Frumoasa Din Pădurea Adormită, Concertul Pentru Vioară În Re Major, Simfoniile a IV-a, a V-a şi a VI-a (Patetica) şi Concertul Pentru Pian În Si Bemol Minor.