CELE 5 ETAPE ALE COMUNICĂRII DINTRE AUTOR ŞI "MICUL PRINŢ"

 Am mai scris despre acest subiect, postarea de faţă dorindu-se o reconsiderare a problemei. Se ştie că Micul Prinţ nu a fost cooperant de la bun început cu povestitorul, apropierea sufletească dintre cei doi parcurgând 5 etape.

ETAPA 1. ŞARPELE CARE DIGERĂ UN ELEFANT

Concretizat prin două desene

• unul care îl  priveşte din exterior
• celălalt din interior

şarpele boia care mistuie elefantul constituie elementul declanşator al apropierii dintre autor (povestitor) şi personajul principal. Micul prinţ înţelege că ceea ce a desenat AdSÉ nu este o pălărie, ci chiar un şarpe care a înghiţit şi digeră un elefant. Totuşi, el nu aceptă că autorul nu are talent la desen şi insistă ca să deseneze o oaie.

ETAPA 2. OAIA BOLNAVĂ, BERBECUL ŞI OAIA BĂTRÂNĂ

Constituie acceptarea provocării, acceptare care are cele 3 faze menţionate în titlu. Nici aceste desene nu sunt pe placul Micului Prinţ.

ETAPA 3. LADA CU GĂURI LATERALE COLINIARE ÎN CARE ESTE OAIA.

Produce declicul. De ce? Lada respectivă:

• are 3 găuri laterale, dispuse coliniar; deci, pe de o parte, permite doar intrarea elementelor care încap prin acele orificii şi, pe deasupra, atrage atenţia prin coliniaritatea orificiilor
• nu are capac, deci, logic vorbind, nu permite accesul corpurilor mai mari decât orificiile respective
• are oaia în interior; ba mai mult, Micul Prinţ o observă adormind.

Prin desenarea acestei lăzi, povestitorul a dat frâu liber imaginaţiei Micului Prinţ şi asta l-a făcut să devină cooperant. Nu este clar dacă, odată desenate, atât lada cât şi oaia din interior s-au materializat sau materializarea acestora a avut loc ulterior.

ETAPA 4. ŢĂRUŞUL ŞI FUNIA (COARDA)

Sunt elemente rămase la stadiul de intenţie. S-a dorit desenarea acestora, dar, şi aşa, se pot observa mai multe aspecte:

1. Apropierea din partea autorului; Este prima dată când povestitorul doreşte să îi ofere Micului Prinţ ceva din proprie iniţiativă.
2. Indiferenţa Micului Prinţ. El nu refuză nici ţăruşul, nici coarda, însă afirmă că nu sunt necesare.
3. Lipsa de viziune a Micului Prinţ. Dacă ar fi acceptat ţăruşul şi funia, o serie de frământări ulterioare nu ar mai fi avut loc.

ETAPA 5. BOTNIŢA ŞI ARMURA

Constituie tot elemente oferite Micului Prinţ de către povestitor, dar care alcătuiesc o categorie distinctă de cea a funiei şi ţăruşului. De ce? Botniţa:

• este considerată necesară.
• este menţionată ca fiind desenată; ba mai mult, se precizează şi defectul care o face inutilă.
• nu apare în niciunul din desenele din carte.

Armura pare să aibă un statut neutru. Nu rezultă nici că ar fi necesară, nici că ar fi inutilă.

RONTĂU - "MAREA BIHOREANĂ"

 

33*2025-2026*9U. LUDWIG VAN BEETHOVEN (1770-1827)

1. 

   Ludwig van Beethoven în anul 1820. Sursa: Wikipedia

2. 
   
3.  

1. Deja în anul 1791, Beethoven a atras atenţia prin maniera energică de a cânta la pian, manieră considerată chiar brutală de către unii contemporani.
2. A avut o fire dificilă, comportamentul lui fiind, uneori, lipsit de maniere. De asemenea, nu îi erau străine sarcasmele. 
3. În anul 1798 avea, deja, probleme cu auzul, probleme care se vor agrava ulterior, astfel întât, în anul 1825 era aproape surd. Totuşi, putea auzi sunetul pianului dacă lua în gură o bucată de lemn şi, în gură fiind, o sprijinea de pian (audiţie osoasă). 
4. Nu o dată a compus în paralel lucrări contrastante din punct de vedere al caracterului. Între 1802 şi 1808 au fost compuse Simfoniile a III-a - a VI-a după cum urmează: a III-a (Eroica) între 1802 şi 1804, a IV-a în 1806 (premiera având loc în 1807), a V-a (A Destinului) între 1804 şi 1808 şi a VI-a (Pastorala) între 1802 şi 1808 .
5. Există informaţia - neoficială - conform căreia Beethoven a vrut să scrie o operă după Iliada şi Odiseea de Homer. A renunţat la idee, dar elemente din opera planificată au fost folosite în Simfonia a VII-a (1811-1812), simfonie care a fost compusă în paralel cu Simfonia a VIII-a (1812). Unii specialişti consideră că ultimele trei simfonii beethoveniene (a VII-a, a VIII-a şi a IX-a) pot fi considerate simfonii romantice.
6. Înafara simfoniilor, Beethoven mai este cunoscut prin concertele pentru pian - în special Imperialul (Nr. 5), prin Concertul pentru vioară şi prin Triplul Concert pentru vioară, violoncel şi pian, prin Missa Solemnis precum şi prin lucrările camerale (de exemplu, Cvartetele Nr. 7-9 "Razumovski" şi "Marea Fugă" şi instrumentale (de exemplu, Sonata Nr. 3 pentru vioară şi Sonata Nr. 14 pentru pian "Sonata Lunii").

33-34*2025-2026*9R. CLASICISMUL - TIPURI DE LUCRĂRI

1. Sonata.
2. Cvartetul de coarde.
3. Simfonia.
4. Concertul instrumental.
5. Baletul, dansul, contradansul.
6. Opera seria, opera buffa, singspielul. Termenul singspiel este în vocabularul limbii române, preluat cu ortografia germană. Până după anul 1820 încă se mai făcea deosebirea între opera seria (cu subiect mitologic şi / sau istoric) şi opera buffa, cu subiect din viaţa cotidiană.
7. Oratoriul, Missa, Recviemul, Stabat Mater-ul.
8. Motetul, liedul.

33*2025-2026*7. MUZICA DE DIVERTISMENT

1. Muzica de divertisment a existat din cele mai vechi timpuri, ca modalitate de relaxare, însă, în această postare, sintagma muzică de divertisment este folosită cu sensul de muzică uşoară. Intenţionat evit folosirea sintagmei muzică uşoară pentru a nu da impresia că subestimez această orientare a muzicii.
2. Există foarte multe genuri în cadrul muzicii de divertisment. Multe din acestea se înscriu în cel puţin una din cele 3 orientări: rock, disco-dance şi rap-hip-hop. În cazul hip-hop-ului este discutabil dacă genul de muzică caracterizat ca "hip-hop" este, efectiv, hip-hop sau dacă poate fi inclus la rap. Există şi argumente care sunt în favoarea considerării muzicii hip-hop distinctă de rap, dar şi argumente în favoarea includerii acesteia la rap. Trebuie ţinut cont că termenul hip-hop desemnează şi o cultură care are 4 caracteristici sesizabile clar: 1) costumaţia (haine largi; deseori fie haine cu glugă*, gluga fiind purtată peste şapcă** sau invers, 2) graffiti, 3) muzica şi 4) dansul.
3. Există o tendinţă de a include celelalte orientări la acestea 3; de asemenea, există şi tendinţa ca piesele de muzică clasică să fie prezentate sub formă de muzică de divertisment.

* "Peşteră" în limbaj colocvial

** Este vorba de "streaşină", adică şapca cu cozoroc. În cultura hip-hop poate apărea şi "carapacea" adică şapca fără cozoroc şi, de asemenea, apare şi "pasarela" (căştile on ear).

32*2025-2026*9U. WOLFGANG AMADEUS MOZART (1756-1791)

1. 

   Sursa: Wikipedia

2. 
   

1. 1761. Compusese, deja, câteva piese
2. 1763-1769. Turneu în Europa întreprins de tatăl său (Leopold Mozart, care era tot muzician) împreună cu sora şi cu mama lui. Acest turneu pe de o parte l-a făcut cunoscut pe "micul Mozart", dar, pe de altă parte, i-a afectat sănătatea. În anul 1769 se angajează, împreună cu tatăl său, la curtea principelui arhiepiscop al Salzburgului Hieronymus von Colloredo, reprezentant al iluminismului şi un violoncelist bun. Din păcate, relaţiile cu Wolfgang Amadeus Mozart aveau să fie tensionate. Cea mai cunoscută lucrare compusă în această perioadă este singspielul Bastien şi Bastienne.
3. 1769-1773. Perioadele italiene (în număr de 3). În această perioadă compune opera seria Mitridate Re Di Ponto.
4. 1773-1777. Perioada de la Salzburg. O perioadă grea, având în vedere relaţiile tensionate cu arhiepiscopul Colloredo. Printre altele, compune Simfonia 25 cunoscută ca Mica Simfonie În Sol Minor  şi opera comică La Finta Giardiniera.
5. 1777-1781. Perioadă itinerantă München-Mannheim-Paris-Salzburg. Nemaisuportând atmosfera de la Salzburg încercat să îşi găsească de lucru, dar nu a reuşit, motiv pentru care a trebuit să revină la Salzburg. În acest interval de timp are o pasiunea faţă de cântăreaţa Aloysia Weber (1760-1839), pasiune de care va scăpa căsătorindu-se cu una din surorile ei mai mici: Constanze (1762-1842, de asemenea, cântăreaţă). Din păcate, starea materială l-a determinat să revină la Salzburg în anul 1779. Cea mai cunoscută lucrare compusă în această perioadă este opera seria Idomeneo Re Di Creta.
6. 1781-1791. Perioada vieneză. Compune capodoperele Răpirea Din Serai (singspiel), Don Giovanni (opera buffa), Nunta Lui Figaro (operă comică), Flautul Fermecat (singspiel), Simfoniile 39, 40, 41 şi Recviemul (lucrare terminată postum în mai multe variante). 

32*2025-2026*8. FORMELE DE RONDO (2)

Forma de rondo poate interfera cu forma de sonată, rezultând rondoul bitematic. Schema de principiu a unui astfel de rondo ar fi:

A*B**A1*C**A2*B1**A3 Coda

A = tema I

B = fostul prim episod care devine tema a doua

C = fostul episod secund care devine episod

* = tranziţie

** = retranziţie

Se poate întâmpla ca C să fie înclocuit cu o dezvoltare, B-urile să aibă caracteristicile temelor secunde ale formei de sonată, iar tranziţiile dintre A şi B, respectiv dintre A2 şi B1 să devină punţi. În acest caz, se poate vorbi de rondo-sonată, dar nu există o delimitare clară între forma de rondo bitematic şi cea de rondo-sonată.