67149

CURSURI GRATUITE DE EDUCAŢIE SPECIALĂ PENTRU TOATE CADRELE DIDACTICE

Dacă un cadru didactic intenţionează să predea în învăţământul special, are nevoie de atestatul pentru educaţie specială prevăzut la poziţia 6 din coloana listei posturilor. Ce se întâmplă, însă, dacă elevul / eleva ar trebui să urmeze învăţământul special, dar părinţii sau tutorii nu sunt de acord? Cel sau cea în cauză continuă să frecventeze învăţământul de masă, unde:

• profesorii clasei nu au pregătire pentru educaţia specială (exceptând unele cazuri)
• profesorii de sprijin sunt în număr insuficient

şi, ca urmare, nu i se respectă drepturile. Din acest motiv, dacă se doreşte ca, în continuare, să se meargă pe ideea de integrare a copiilor cu CES în şcoala de masă, atunci să se asigure cursuri gratuite de educaţie specială pentru absolut toate cadrele didactice.

ÎNŞTIINŢAREA PROFESORILOR CARE PREDAU ELEVILOR CU HIV / SIDA

Până în anul 2011 inclusiv, unele posturi aveau cerinţa atestatului HIV prezent la poziţia 7 a coloanei avizelor şi atestatelor din lista posturilor. Nu am găsit informaţii în ce constă, dar am observat că cerinţa atestatului HIV apărea întotdeauna însoţită de cea a atestatului de educaţie specială ceea ce înseamnă că cel puţin o parte a celor cu HIV erau şcolarizaţi în şcolile speciale. Începând cu anul 2012, deşi există - în continuare - poziţia 7, nu apare nimic acolo. Ba mai mult, a apărut informaţia că elevi cu HIV sunt şcolarizaţi în şcoli de masă la mare secret. Nu ştiu decât directorii. Profesorii clasei şi colegii lor de clasă nu. Ce înseamnă asta? Că există riscul - e drept extrem de mic - ca şi cei din jurul lui să se infecteze. Cum văd eu rezolvarea situaţiei. Posturile de la unităţile de învăţământ preuniversitar care şcolarizează elevi cu HIV să aibă specificate "necesită" la punctul 7, dar să nu fie un atestat, ci un aviz. Cum să se obţină avizul? Prin luarea unui angajament scris că profesorul / învăţătorul nu va vorbi cu elevii despre acest subiect. Cu niciun elev, nu doar cu cei din clasa unde e elevul / eleva în cauză. Încălcarea angajamentului să se soldeze cu scăderea calificativului anual cu două poziţii (calificativul maxim obţinut fiind, în acest caz, "Suficient"). 

TRANSPARENŢĂ PRIVIND ACORDAREA AVIZELOR DE CULTE

În prezent, coloana avizelor şi atestatelor are avizul de culte la punctul 1 şi avizul de seminar la punctul 4. Unele protocoale dintre Ministerul Educaţiei, Culte şi Secretariatul De Stat Pentru Culte reglementează existenţa a două tipuri de avize de culte.Tot două tipuri de avize de culte sunt precizate în fiecare metodologie privind mişcarea personalului didactic din fiecare an. Unul pentru profesorii de religie, care corespunde punctului 1 şi altul pentru unităţile de învăţământ confesional, care ar corespunde punctului 4. Şi, totuşi, în majoritatea judeţelor ţării, apare doar unul singur: avizul de culte de la poziţia 1 ca și cum toate posturile de la unitățile de învățământ confesional ar fi de religie sau de discipline teologice de specialitate. Cum s-ar putea rezolva problema asta? În primul rând, trebuie clarificat dacă avizul pentru unităţile de învăţământ confesional trebuie dat pentru instituţia în sine sau doar pentru clasele teologice. În cazul în care avizul de cult care ar corespunde punctului 4 se referă la instituţia în sine (şi în majoritatea cazurilor aşa par să stea lucrurile), atunci, rezultă... 4 situaţii după cum urmează:

1. profesori de religie care predau în unităţi de învăţământ laice; la aceştia s-ar cere doar avizul de la punctul 1, cu menţionarea expresă a confesiunii, aşa cum e şi în prezent
2. profesori de religie care predau în unităţi confesionale având aceeaşi confesiune cu religia predată şi cei care predau disciplinele teologice de specialitate; s-ar cere două avize - aferente punctului 1 şi punctului 4 - unde s-ar preciza confesiunea; menţionarea celui de-al doilea aviz de culte la punctul 4 ajută la diferenţierea celor două tipuri de avize; dacă s-ar renumerota poziţiile din acea coloană şi cele două avize ar fi alăturate s-ar putea confunda, ochiul având tendinţa să "fugă" când urmăreşte un tabel
3. profesori de religie care predau în unităţi de învăţământ confesional de o altă confesiune decât religia predată; astfel de situaţii există şi, în prezent şi sunt menţionate inexact; ca urmare, în astfel de cazuri, la punctul 1 se menţionează confesiunea religiei predate, iar la punctul 4 confesiunea instituţiei
4. profesori care predau în unităţile de învăţământ confesional orice altă disciplină afară de religie şi de disciplinele teologice de specialitate; la aceştia ar urma să se ceară doar avizul de la punctul 4

În situaţia în care avizul aferent punctului 4 s-ar referi doar la clasele teologice, atunci nu ar trebui să se precizeze confesiunea, ci doar că este necesar. Situaţia "3" de mai sus ar dispărea.

REVIZUIREA OPORTUNITĂŢII ACORDULUI DIRECTORULUI LA LICEELE PEDAGOGICE

În prezent, posibilitatea de a preda la liceele pedagogice este reglementată prin avizul de la punctul 9 al coloanei avizelor şi atestatelor. De fapt, începând cu anul 2017, este acordul directorului, acord care se dă, teoretic, pe baza criteriilor formulate de consiliul de administraţie al liceelor pedagogice. Dacă în cazul cultelor, învăţământului alternativ, al celui militar şi al celui particular se poate vorbi de o subordonare dublă inspectorat - culte / federaţii, asociaţii, centre pentru învăţământ alternativ / MApN/MI/MJ, respectiv patron; dacă în cazul învăţământului special trebuie o pregătire suplimentară pentru a putea lucra cu copiii cu dizabilităţi, în cazul celui pedagogic nu există subordonarea dublă şi nici nu trebuie o pregătire suplimentară. Pe de altă parte, pentru pregătirea viitorilor dascăli - şi nu orice fel de dascăli ci învăţători şi educatoare, care au un rol covârşitor în formarea copiilor - trebuie să existe o garanţie că cei care îi vor forma pe viitorii dascăli trebuie să fie, la rândul lor, dascăli în adevăratul înţeles al cuvântului. Deci a nu pune nicio condiţie suplimentară nu dă garanţia că profesorii care urmează să predea acolo sunt dascăli în adevăratul înţeles al cuvântului. Pe de altă parte, aceste cerinţe suplimentare creează un anumit subiectivism. Deci:

1. trebuie văzut dacă acordul directorului este sau nu necesar
2. în cazul în care se consideră că este necesar, criteriile de acordare ar trebui să fie aceleași pe plan național