CARIBDA. FUNCŢIONARE ŞI ASPECT (12). CONCLUZII

1. Toate ipotezele au avut ca elemente comun fundul de mare vizibil în timpul vârtejului şi apariţia - după vârtej - a evacuării apei din adâncuri, evacuare pe care am caracterizat-o ca "gheizer". Nu e vorba de apă termală, dar, în mod sigur, temperatura apei evacuate este sensibil mai ridicată decât cea a apei înconjurătoare.
2. Modul de acţionare al Caribdei nu este caracteristic prădătorilor. Ea nu devine activă când, în preajmă se găseşte ceva ce poate fi mâncat ci  la anumite intervale orare. De aici rezultă că, în ciuda dimensiunilor ei, Caribda poate fi (şi presupun că chiar e) vulnerabilă. Un atac al Scilei i-ar crea probleme serioase. Drept urmare, consider că acel fund de mare este o rigolă; ceva în genul grătarului rar de la unele instalaţii hidrotehnice, rigolă care nu permite capetelor Scilei să ajungă la Caribda (în cazul ipotezelor în care Caribda e lângă rigolă). Nu exclud ca, mijlocul grătarului să fie mai ridicat, acea porţiune ridicată fiind "fundul de mare" vizibil în timpul vârtejului. Deci, obiectele înghiţite şi aruncate afară (sau, cel puţin, o parte dintre acestea) nu ajung în gura Caribdei, deoarece nu trec de rigolă. Considerăm că rigola e de piatră.
3. Dintre toate ipotezele menţionate anterior, consider că 3 corespund descrierii făcute în Odiseea. Cele în care Caribda înghite sau învârte sau aspiră şi pompează apa. În toate cele 3 cazurile există căldarea submarină cu rigolă în partea de jos a acesteia
4. Conform primei ipoteze, Caribda efectiv înghite şi regurgitează apa înghiţită. Ca urmare, ar trebui să existe încă o căldare - sub cea menţionată mai sus - în care aceasta să sălăşluiască. În caz contrar, Scila poate să o atace ori de câte ori are chef. Cele două căldări comunică printr-un aven (care este, de fapt, un fel de conductă)  în interiorul căruia se află rigola. Cei care se află suficient de aproape de vârtej văd "nisipul" sau "solul galben" sau "prundişul", acestea fiind, de fapt, ceea ce se găseşte pe rigolă. Putem considera că Divina Caribda este fie o celenterată cu orificiu buco-anal, fie un ciclostom care îşi reţine hrana de care are nevoie. 
5. Conform cele de-a doua ipoteze, Caribda se găseşte sub căldare, în interiorul unui sistem  alcătuit dintr-un aven (prevăzut cu o rigolă) şi două galerii laterale. Căldarea ,avenul şi galeriile laterale formează o fântână de tip vortex, dar submarină. Dacă admitem că Divina Caribda are 3 capete, atunci cel principal e în aven, iar cele două secundare în galeriile laterale:

   

   Roşu = căldarea
   Portocaliu = partea avenului de deasupra rigolei
   Galben = rigola
   Verde deschis = primul cap al Caribdei sau capul acesteia dacă o considerăm monocefală
   Verde = corpul Caribdei
   Albastru deschis = gâturile laterale ale Caribdei (dacă mergem pe ideea că are 3 capete) sau tentaculele (în cazul în care considerăm că e monocefală)
   Albastru mai închis = capetele secundare ale Caribdei sau capetele tentaculelor, prevăzute, fiecare, cu un orificiu
   Albastru marin = porţiunea verticală a galeriilor laterale (avenele secundare)
   Violet = capătul galeriilor secundare, care sunt în plan orizontal; prelungirea imaginară (pe lângă peretele căldării) a oricărei din aceste două galerii ajunge în spatele celeilalte
   Indigo = apa mării aflată deasupra căldării şi a zonei înconjurătoare
   Gri = roca 

   În situaţia în care admitem că are un cap, atunci considerăm că ceea ce se găseşte în galeriile secundare sunt tentacule. Indiferent dacă Divina Caribda e mono sau tricefală, ea are două modalităţi de funcţionare: 1) în care creează vârtejul şi 2) în care cauzează gheizerul. Când creează vârtejul, ea aspiră apa prin avenul central şi o aruncă prin galeriile laterale. Capetele îndoite ale galeriilor fac ca apa din căldare să se învârtă, favorizând crearea vârtejului. Când Caribda produce gheizerul, sensul apei se inversează apărând acea bolboroseală gigantică menţionată în Odiseea. 
6. Conform celei de-a treia ipoteze, Caribda aspiră şi pompează apa:

   

   Roşu = rezervorul primului izbuc
   Portocaliu = galeria propriu-zisă a primului izbuc
   Galben = valva
   Verde deschis = capătul galeriei primului izbuc, este îndoit în unghi drept şi se află în căldare
   Verde închis = căldarea
   Albastru deschis = rigola
   Albastru mai închis = galeria propriu-zisă a celui de-al doilea izbuc
   Albastru marin = buzele (sau buzele capului principal al) Caribdei
   Violet = Rezervorul celui de-al doilea izbuc
   Indigo = porţiunea mării aflată deasupra şi în zona căldării

   Avem două izbucuri. Primul e cel necontrolat. Apa sifonează când ajunge mai sus de nivelul părţii de sus a galeriei superioare. Al doilea e controlat de Caribda. În ipostaza vartej, ea suge (aspiră) o cantitate de apă cât să aibă loc sifonarea  celui de-al doilea izbuc. Astfel, cele două izbucuri funcţionează concomitent, realizând un vârtej într-adevăr periculos. În ipostaza gheizer, Caribda goleşte o parte a rezervorului în care se află. Aspectul Caribdei ar fi, în principiu, bicefal, similar Amfisbenei, dar, nu e obligatoriu să fie aşa. Poate fi monocefală, cu posibilitatea aspirării apei prin orificiile branhiale şi evacuării acesteia pe gură sau tricefală, cu un cap principal, două laterale, fiecare gură putând să aspire sau să pompeze apa. 

VA URMA...SCILA