SĂPTĂMÂNA 25

CLASA A V-A. TEMPOUL

1. Tempoul = Viteza cu care se cântă
2. Cuvintele care arată tempoul = termeni de tempo. În general, sunt în italiană

Termenii de tempo - aşa cum apar pe metronom, sunt următorii (se va putea vedea că unii dintre aceştia sunt şi de caracter); traducerea se va da acolo unde diferenţele faţă de limba română sunt suficient de mari încât să nu se poată deduce:

• Grave
• Largo
• Lento
• Adagio (rar)
• Larghetto (lărguţ)
• Andante (mergând)
• Andantino
• Sostenuto (susţinut)
• Comodo
• Maestoso 
• Moderato
• Allegretto (diminutiv de la vesel, dar tradus cu repejor)
• Animato
• Allegro (vesel, dar tradus nu de puţine ori cu repede)
• Allegro Assai (mai mult decât vesel)
• Allegro Vivace
• Vivace (vioi)
• Presto (repede, tradus nu de puţine ori cu foarte repede)
• Prestissimo (foarte repede, tradus nu de puţine ori cu cât se poate de repede)

În felul acesta "prestissimo possibile" - care înseamnă, de fapt, cât se poate de repede - nu se mai poate traduce.

CLASA A VI-A

Nu e cazul

CLASA A VII-A. ROMANTISMUL - GENERALITĂŢI

1. Limite aproximative: 1815-1914.
2. Nuclee ale activităţilor muzicale: Franţa, spaţiul german, spaţiul italian şi Rusia.
3. Alte zone cu activitate muzicală semnificativă: Spania, Anglia, Danemarca, spaţiul norvegian, spaţiul finlandez, spaţiul polonez, spaţiul ceh, spaţiul unguresc; în ceea ce priveşte spaţiul suedez şi spaţiul românesc, a existat activitate muzicală, dar, în cazul spaţiului românesc, trebuie făcută diferenţa între muzica bizantină compusă pe teritoriul României şi muzica românească; se poate vorbi de muzică românească (adică având un anume specific naţional) doar începând cu perioada anilor 1818-1820, iar începuturile acestei muzici se leagă de vodeviluri.
4. Sentimentele sunt deseori mai puternice decât raţiunea, rezultând situaţii absurde şi chiar de prost gust.

CLASA A VIII-A (VALABIL PENTRU SĂPTĂMÂNA 26). ROMANTISMUL - ORGANIZĂRI SONORE

Înafara tonalităţilor, în romantism mai sunt folosite modurile, adică organizări sonore diferite de tonalităţi, dar care pot avea caracter major sau caracter minor. Sunt folosite eolicul (minorul natural), ionicul (majorul), mixolidicul (major cu elemente minore), frigicul (un minor accentuat) şi chiar lidicul (major accentuat) şi elemente locrice, locricul fiind un mod minor foarte accentuat, dar mai mult teoretic.

CLASA A IX-A (9I ŞI 9S1). BAROCUL - TIPURI DE LUCRĂRI (REACTUALIZARE)

1. Sonata, partita, ciacona, passacaglia (citit pasacalia), suita, fuga
2. Sonata a tre
3. Suita orchestrală
4. Concerto grosso, concertul instrumental
5. Baletul de curte
6. Opera seria (cu subiect mitologic / istoric), opera buffa (cu subiect cotidian)
7. Cantata, oratoriul
8. Motetul

CLASA A IX-A (9S2). CLASICISMUL - GENERALITĂŢI, ORGANIZĂRI SONORE

1) Limite aproximative: 1735-1830. 2) Nuclee ale activităţilor muzicale: Mannheim, Viena. 3) În clasicism sunt folosite aproape exclusiv organizările sonore tonale, adică tonalităţile. 

CLASA A X-A (10I, 10S1, 10S2). RICHARD WAGNER (1813-1883)

1. S-a remarcat mai ales prin opere.
2. A acordat un rol important orchestrei; orchestra operelor wagneriene acordă un rol important instrumentelor de suflat din alamă, caracteristice fiind "tubele wagneriene".
3. Foloseşte motivele conducătoare (leitmotivele); astfel personajele, ba chiar unele stări sufleteşti ale personajelor sunt redate de aceste motive muzicale conducătoare
4. În opere apar - nu de puţine ori - elemente autobiografice. De exemplu, fuga de creditorii de la Riga se regăseşte în Olandezul Zburător / Vasul Fantomă.
5. A avut cunoştinţe de acustică muzicală; teatrul de la Bayreuth a fost construit conform indicaţiilor lui pentru operele lui; orchestra nu numai că stă într-o adâncitură, dar acea adâncitură are un sistem de paravane care direcţionează sunetul pe scenă şi de acolo către spectatori.
6. Lucrări mai cunoscute: Tetralogia Inelul Nibelungilor (Aurul Rinului + Walkiria + Siegfried + Amurgul Zeilor), Olandezul Zburător, Lohengrin, Maeştrii Cântăreţi Din Nürnberg, Tannhäuser şi Parsifal. A scris şi lucrări teoretice, cum ar fi Opera Şi Drama.
7. Wagner a avut ca ideal aşa-numita "artă totală".

CLASA A XII-A. MAURICE RAVEL (1875-1937).

1. A fost, alături de Claude Debussy, unul din cei mai importanţi reprezentanţi ai impresionismului francez.
2. Deşi mai spectaculos (nu de puţine ori, liniile melodice ale lui Ravel sunt mai extinse decât cele ale lui Debussy), s-ar putea zice chiar mai strălucitor, Ravel nu are profunzimea lui Debussy.
3. Deşi e cunoscut mai mai ales prin Bolero, Ravel a compus şi alte lucrări valoroase cum ar fi Poveşti (lucrare care figurează cu traducerea strictă din limba franceză Mama Mea Gâsca; e o serie de 5 miniaturi orchestrale), Pavana, Rapsodia Spaniolă şi, de asemenea, s-a remarcat ca orchestrator a seriei de lucrări Tablouri dintr-o expoziţie de Modest Petrovici Mussorgski.