SĂPTĂMÂNA 30. CLASA A VII-A

CLASA A VII-A. MUZICA MODERNĂ - GENERALITĂŢI

Termenul de muzică modernă se referă, teoretic, la creaţia secolului XX şi cea din intervalul cuprins de la anul 2001 până în prezent. Practic, se poate considera anul 1894 ca reper de la care începe muzica modernă. 

În perioada modernă au existat următoarele orientări (curente) mai importante:

• impresionismul; acesta s-a manifestat în toată Europa, dar mai ales în vestul şi sudul acesteia: spaţiul francez şi italian; discreţia este un element caracteristic, dar asta nu înseamnă că nu apar tensiuni sufleteşti
• expresionismul; locul unde s-a manifestat cu precădere a fost nordul, nord-vestul şi chiar centrul Europei; mai exact, spaţiul german, dar influenţe ale acestei orientări au fost şi în Europa Centrală şi de Est; emoţiile negative intense - în special angoasa - sunt caracteristice expresionismului
• inovaţia în tradiţie; s-a manifestat fie prin preocuparea pentru folclorul autentic (rural) în estul şi centrul Europei, fie prin preocuparea faţă de muzica scrisă în perioadele anterioare; tot în această orientare intră şi preocuparea pentru culturile muzicale extraeuropene
• exacerbarea raţiunii; gama se împarte în 12 semitonuri, rezultând 12 sunete (7 corespund clapelor albe ale pianului, 5 clapelor negre); acestea pot fi intonate succesiv sau simultan, dar nu se permite repetarea niciunuia dintre acestea până nu au fost intonate toate
• zgomotul în muzică; este o orientare (de fapt, un grup de orientări) întâlnită începând cu a doua parte a secolului XX
• muzica de divertisment; deşi prezentă cu mult timp înainte, această muzică a constituit o orientare separată doar din primul deceniu al secolului XX, odată cu jazz-ul; în prezent, muzica de divertisment are la rândul ei mai multe orientări, dar 3 dintre acestea ies în evidenţă: rock; disco şi rap

Trebuie precizat că aceste orientări nu sunt disjuncte. Există întrepătrunderi.