SAPTAMANA 32. CLASELE 5A-5F

JOCURI ŞI JUCĂRII (NU NUMAI MUZICALE)

JOCURILE

Teoretic jocul este acţiunea, iar jucăria este obiectul. Practic, termenul de joc se foloseşte şi pentru acele jucării care sunt, de fapt, seturi, piesele acestora fiind:

• fie folosite ca atare
• fie asamblate (într-un anume mod sau, din contră, în mai multe moduri)

Jocurile (şi când spun joc mă refer atât la acţiune cât şi la setul de obiecte care face obiectul acţiunii) sunt de 3 tipuri:

1. şansă
2. abilitate
3. strategie

Jocurile de şansă se împart, la rândul acestora, în două subcategorii:

• traseu-noroc; are loc acţionarea unui dispozitiv a cărui funcţionare depinde sau ar trebui să depindă doar de şansă (de regulă, zar), se pot obţine câştiguri, dar între acţionarea dispozitivului şi obţinerea câştigului are loc deplasarea pe un traseu bine determinat şi acţionând un singur caracter (pion) sau propriul corp dacă jocul este gândit pentru exterior; dacă traseul nu e bine determinat şi / sau jucătorii pot acţiona mai multe caractere, jocul este şi de abilitate sau de strategie
• noroc propriu-zis dacă obţinerea câştigului se poate face imediat după acţionarea dispozitivului; dispozitivele sunt în primul rând bile în recipient (loto, ruletă), suprafeţe marcate rotitoare (păcănele, dar şi ruletă) şi titirez; zarurile şi cărţile de joc pot implica şi jocuri mixte noroc-strategie

Jocurile de abilitate sunt cele în care cel sau cea care se joacă foloseşte un singur caracter sau propriul corp după cum consideră (deci, după cum judecă) ca să îşi atingă scopul.

Jocurile de strategie sunt acelea care implică acţionarea mai multor caractere implicând şi mai mult judecata decât cele de abilitate. Jocurile muzicale intră aici. 

Deci:

• jocurile video intră într-unul din cele 3 tipuri menţionate mai sus; există multe versiuni video ale jocurilor clasice
• implicarea judecăţii nu înseamnă că acel joc e de strategie

JUCĂRIILE

Jucăriile sunt, în principiu, de 5 tipuri:

1. fără mecanism (de exemplu, ursuleţii de pluş, dar şi unele jucării electronice, deci şi muzicale)
2. cu mecanism nemotor (de exemplu, jucăriile împinse care dau din aripi)
3. cu motor cu fricţiune (maşinuţele care, împinse, merg mai mult decât dacă nu ar avea acel mecanism
4. cu motor cu arc (folosite şi la jucăriile muzicale)
5. cu motor propriu-zis; motor electric, unul sau mai multe (cum sunt elicopterele de jucărie teleghidate care zboară în spaţiile interioare mari) 

Jucăriile muzicale mecanice pot fi cu mecanism nemotor, cum e aceasta (sursa: Amazon):

sau cu motor cu arc (sursa: Amazon). 

Fie că sunt cu mecanism nemotor sau cu motor cu arc, mecanismele jucăriilor muzicale mecanice au nişte lamele care formează un fel de pieptene, un cilindru care are pe el ceva ca nişte ace (cilindrul cu ştifturi) şi mecanismul de antrenare, care, poate fi cu manivelă sau cu arc. Cel cu arc are, obligatoriu, un dispozitiv de frânare ("fluturele"), care să împiedice* arcul să se deascarce rapid. Un astfel de dispozitiv se poate vedea aici. Sursa: Google Imagini:

Aspectul este, oarecum, asemănător unui fluture, asigură frânarea mecanismului muzical, dar nu şi viteza constantă. Când arcul e tensionat mecanismul cântă mai repede şi, pe măsură ce arcul se deascarcă, tempoul melodiei scade. Aici, însă (sursa: Google Imagini):

se poate observa că deasupra deasupra "fluturelui" se află o placă rotundă. Paletele "fluturelui" sunt din cauciuc şi, când se învârt, se ridică. Ridicându-se, se freacă de placa de deasupra. Cu cât paletele ar vrea să se ridice mai mult, cu atât se freacă mai tare de placă. Astfel, acest "fluture" este şi stabilizator de turaţie, asigurând o viteză de rotaţie aproximativ constantă (măcar un anume timp) şi, astfel, şi melodia intonată are cam acelaşi tempo.

* Dacă nu ar avea loc nicio frânare, arcul s-ar descărca instantaneu şi ştifturile cilindrului ar rupe lamelele.