SĂPTĂMÂNA 32. CLASELE 8A-8D

ORIENTĂRI ALE MUZICII MODERNE

1. Impresionismul (în special în Franţa). Limite orientative: 1890-1940 cu reminiscenţe şi în prezent
2. Expresionismul (în special în spaţiul german); conform unor opinii, a existat un expresionism în spaţiul german şi altul în Rusia. 
3. Exagerarea raţiunii. Apărută prima dată la compozitorii expresionişti, această orientare va deveni mai clară în a doua jumătate a secolului XX
4. Inovaţia în tradiţie. S-a manifestat fie ca folclorism ( mai ales în centrul şi estul Europei), fie ca neoclasicism (în rest)
5. Zgomotul în muzică. Deşi ideea de a folosi zgomote în muzică exista de mult timp (dovadă instrumentele de percuţie cu sunete nedeterminate, adică poziţiile J1-J5 şi unele de la J6), totuşi ca orientare există din a doua jumătate a secolului XX
6. Muzica de divertisment. Existentă deja în secolul XVI, muzica de diverstisment va constitui orientare distinctă doar de prin 1908-1910 odată cu dezvoltarea jazz-ului. La rândul ei muzica de divertisment are mai multe orientări, cele mai evidente fiind rock, disco şi rap.