COMPORTAMENT AMBIGUU AL CARIBDEI

 1. COMPORTAMENTUL CARIBDEI LA PRIMA TRECERE A LUI ODISEU

Când Ulise trece prima dată prin strâmtoarea Scilei şi Carbdei, în zonă se desfăşoară un adevărat spectacol. Activitatea Caribdei se desfăşoară pe 5 timpi. Primul şi al treilea sunt menţionaţi, al doilea, al patrulea şi al cincilea doar deduşi:

TIMPUL 1. "FUMUL" ŞI "TALAZUL ÎNVOLBURAT"

Se creează două zone. Prima zonă - cea a "fumului" este cea unde apa e evacuată deasupra mării. Această evacuare ar putea fi un jet ascendent şi / sau o evacuare similară aspersorului şi / sau un ecran hidro şi / sau o cădere de apă de pe stânca cu smochin, adică de pe stânca aferentă Caribdei. A doua zonă - cea a "talazului învolburat" - este cea unde apa se evacuează submers, creând impresia că marea fierbe. Ambele zone constituie pericol pentru navigaţie, motiv pentru care Odiseu îi spune cârmaciului să nu se apropie de niciuna dintre acestea. E bine de ştiut că Divina Caribda nu e pe fundul mării, ci în acesta, fiind racordată la un sistem de peşteri (galerii). Ea (Caribda) e pompă şi distribuitor sau doar pompă. Depinde.

TIMPUL 2: RIDICAREA "SEPARATORULUI"

Acţiunea nu este menţionată, dar cele descrise ulterior nu ar putea avea loc dacă nu ar exista acest "timp". Situaţia se prezintă ca şi cum Caribda ar dori să îl protejeze - într-o anumită măsură - pe Odiseu şi atunci îşi ispăşeşte pedeapsa în aşa fel încât personajul respectiv - împreună cu tovarăşii săi - să aibă şanse mai mari de supravieţuire decât în cazul în care şi-ar executa pedeapsa în mod normal. Atenţie! Mai mari, nu mari. De ce ar face asta? Conform unor cercetări, după confruntarea cu Polifem, Ulise urma să răspândească cultul lui Poseidon în locuri depărtate de mare situate în Trinacria şi e posibil ca Divina Caribda să-i fi oferit această facilitate. Caribda e fiică a lui Poseidon şi, e posibil să-i fi oferit această facilitate. E o situaţie tipică ţinând cont de avertismentul vrăjitoarei Circe conform căreia cineva ajuns în Pântecul Caribdei nu mai poate fi scăpat nici de Poseidon. Cum anume i-a protejat Caribda pe Ulise şi pe tovarăşii săi şi de ce numai parţial şi nu total? Pe de o parte, ridicând un "separator" similar porţilor superioare ale ecluzelor apa care urma să fie înghiţită a fost separată de restul apei mării, eliminând riscul aspirării corabiei, dar, pe de altă parte, separatorul îngustează şi mai mult strâmtoarea, obligându-l pe Ulise să se apropie prea mult de Scila. Oare cele două fiinţe monstruoase de gen feminin au acţionat coordonat? Sau nu? Pot spune că nu exclud o înţelegere prealabilă între cele două, înţelegere realizată, probabil, telepatic.

TIMPUL 3. ABISUL CARE SUNĂ SINISTRU

Odată cu ridicarea "separatorului", galeria de admisie a apei necesară executării pedepsei s-a prelungit până puţin deasupra mării. S-a creat un "sas". Asta nu înseamnă că, implicit, apa este înghiţită. Pentru a fi înghiţită, trebuie amorsat sifonul. Amorsarea unui sifon se poate face în două moduri:

• ridicând apa peste un anumit nivel
• creând o presiune negativă la partea opusă apei care trebuie golită

În cazul de faţă, amorsarea se face prin crearea unei presiuni negative. După această acţiune, apa din "sas" începe să se scurgă, iar când nivelul scade sub o anumită valoare, sifonul începe să tragă aer, producând un sunet sinistru. Acesta e momentul surprins de marinari. Ei privesc fundul mării şi, în acelaşi timp, sunt asurziţi de zgomotul aerului aspirat prin sifon. Neexistând niciun indiciu că ei vor să scape de acolo - deşi Circe i-a zis lui Odiseu să nu fie în zonă când Caribda soarbe - e posibil ca ei să fie nu numai îngroziţi, ci şi fascinaţi. Pe undeva e logic. Astfel de situaţii spectaculoase au loc rareori, însă admirarea spectacolului terifiant are un preţ. Scila nu stă pe gânduri şi înhaţă 6 membrii ai echipajului.

TIMPUL 4. UMPLEREA "SASULUI"

Sunt 3 modalităţi prin care hăul creat poate fi umplut cu apă. Prima ar fi prin coborârea "separatorului", apa mării năvălind în golul creat. Dacă Divina Caribda ar fi procedat aşa, pe de o parte, şi-ar fi reţinut apa necesară primului timp al etapei următoare de funcţionare, dar, pe de altă parte, curentul creat ar fi atras nava acolo, scufundând-o, iar Scila nu e sigur că şi-ar mai fi putut asigura ospăţul. A doua modalitate ar fi tot  umplere cu apă luată din mare, prin galerii ("conducte"). Şi în acest caz apa corespunzătoare primului timp ar fi fost asigurată. A treia modalitate ar fi constat în umplerea "sasului" prin regurgitare, adică fie prin sifon - similar refulării unei canalizări - fie printr-o galerie care debuşează în partea inferioară-posterioară a sifonului (galerie de şuntare) şi care se deschide doar în această etapă a funcţionării Caribdei, în rest rămânând închisă*. În acest caz, nu ar mai putea avea loc primul timp deoarece apa necesară nu ar mai fi. În lipsa unor indicii clare, e greu de specificat la care din ultimele două modalităţi recurge Caribda.

TIMPUL 5. COBORÂREA "SEPARATORULUI" DUPĂ REUMPLEREA "SASULUI"

În principiu, coborârea separatorului ar avea loc după ce apa din "sas" a ajuns cam la nivelul restului apei mării. 

* Deschiderea acelei galerii ar anula efectul sifonului.

2. COMPORTAMENTUL CARIBDEI LA A DOUA TRECERE A LUI ODISEU

A reuşit Odiseu să popovăduiască cultul lui Poseidon în Trinacria? Aproape imposibil de răspuns ţinând cont că versiunea actuală a Odiseei nu specifică nimic în acest sens. Cert este că Ulise nu i-a supravegheat pe marinari, iar aceştia au consumat boii sacri ai lui Helios, stârnind mânia Zeului Soarelui şi, Implicit, a lui Zeus. Să se fi supărat şi Poseidon? Să-i fi pus Caribda gând rău lui Odiseu? Sau mai bine zis, nu i-a mai păsat? Cert este că, după ce a plecat din Trinacria, o furtună violentă şi un trăznet iscate de Zeus ucid aproape toţi marinarii (scapă doar Ulise) şi distrug semnificativ nava, rămânând doar "talpa" şi catargul acesteia. Odiseu e nevoit să stea pe aceste resturi, iar curenţii marini îl duc spre Caribda. La un moment dat, Caribda înghite resturile corabiei, Ulise scăpând prin agăţarea de smochinul care creşte deasupra avenului prin care Caribda aspiră apa. Nu reuşeşte să se caţere în smochin, stând atârnat ore în şir până Caribda regurgitează apa - împreună cu resturile Corabiei - şi, astfel, Ulise îşi va continua drumul spre insula unde se găseşte Calipso. Ce se remarcă?

1. Nu există timpul 1. Nici nu are cum, din moment ce apa care ar fi trebuit să ajungă în sistemul de galerii aeriene şi submerse ajunge înapoi în mare prin altă modalitate.
2. Nu există nici timpul 2. "Separatorul" nu se mai ridică.
3. Timpul 3 constă în înghiţirea apei direct din mare. Conform descrierii, se formează o cascadă* şi este foarte posibil ca sifonul să fie şuntat. Apa ajunsă în partea cea mai de jos a sifonului nu mai urcă, ci continuă să coboare până ajunge la Caribda. 
4. Timpul 4 constă în regurgitarea apei, cel mai probabil prin galeria de şuntare. Din acest motiv, galeriile responsabile pentru producerea spectacolului aferent timpului 1 rămân inactive, neavând apa necesară.
5. Timpul 5 nu există. Din moment ce separatorul nu se ridică, nu are cum să coboare.

Aşadar, o funcţionare mult mai simplă şi, totodată, mult mai prozaică. Scila - în tot acest interval de timp - stă cuminte în peştera ei. Să se fi înţeles, din nou, cele două? Chiar dacă se afirmă că Zeus a determinat-o pe Scila să stea cuminte, nu se exclude o înţelegere telepatică între Caribda şi Scila.

*Cascada ar putea să se producă atunci când adâncimea apei măsurată de la suprafaţă la marginea avenului este (mult mai) mică decât dimensiunea părţii de sus a avenului. Forma cascadei ar fi aceeaşi cu forma părţii de sus a avenului. Să zicem că o sticlă este scufundată sub apă în poziţie verticală, iar adâncimeea de la suprafaţa apei la partea cea mai de sus a sticlei e mult mai mică decât diametrul părţii de sus a sticlei. Se va forma o mini-cascadă circulară până se umple sticla. Ceva similar se întâmplă şi la galeria de admisie a Caribdei la a doua trecere a lui Ulise prin zonă.