CUM MI-AU VENIT ÎN MINTE CELE 3 IPOTEZE + IPOTEZA DE SINTEZĂ?

 Există tendinţa de a căuta senzaționalul şi atunci când lucrurile sunt banale, aş putea spune chiar ordinare. Ba mai mult, începând cu anul 2016, trăim o perioadă în care bătaia de joc se manifestă pe plan mondial, la nivelele cele mai înalte astfel încât, în anumite situaţii, cu cât cineva face mai mult pe măscăriciul, cu atât are şanse să fie mai apreciat. Deci şi în cazul ipotezelor privitoare la Caribda, sursa acestora nu are nimic senzaţional. Situaţia e mai apropiată de banal decât s-ar crede. 

ORIGINEA IPOTEZEI 1

Homer o caracterizează pe Caribda ca Divina Caribda. Lucru de înţeles, ţinând cont că este fiica lui Poseidon şi a Geei. Atributul de "divina" m-a trimis cu gândul la un templu grec. Se ştie că majoritatea templelor greci au 4 sau 6 coloane pe latura mică, iar aluzia la coloane este dată de jeturile de apă ascendente, în număr de 4 sau de 6.

ORIGINEA IPOTEZEI 2

Virgil, în Eneida, susţine că, atunci când Caribda aruncă apa afară, stropeşte toată bolta cerească. Homer, în Odiseea, susţine că, atunci când Caribda aruncă apa, se formează "fum" sau "abur" (depinde de traducere), iar stânca unde se află peştera în care stă Scila e atât de netedă de parcă ar fi şlefuit-o cineva. Ovidiu, în Metamorfoze, aminteşte o peşteră care arată de parcă ar fi făcută de mâna omului. Asta m-a trimis cu gândul la jetul semicircular prezent la unele fântâni multimedia, jet cunoscut cu denumirea de ecran de apă / ecran hidro. Dispozitivul care produce acel jet semicircular constă, printre altele, dintr-o conductă având ultima parte orizontală şi o placă semicirculară sau de forma unui segment de cerc, cu convexitatea orientată în sus şi cu un diametru mult mai mare decât cel al conductei. Placa respectivă e unită cu conducta în partea de jos; în rest, între capătul conductei şi placă e o fantă prin care iese apa cu presiune. Ţinând cont că, în mitologia greacă, apar structuri similare celor făcute de om, am făcut analogie conductă-peşteră şi placă-perete de stâncă.

ORIGINEA IPOTEZEI 3

Eram singur în piscina unui hotel aflat în partea de vest a ţării. O piscină mică. Aproximativ 10/6 cu adâncimea mai mică de un metru şi jumătate şi apa de peste 30 grade. Pe margine văd nişte butoane şi am avut chef să apăs unul din acestea. Au pornit cele două cascade cervicale şi cele 3 barbotări cunoscute cu denumirea improprie de gheizere, apa din piscină dând impresia unei mări agitate în miniatură. Recunosc că am tras o sperietură, dar atmosfera creată a fost de neuitat. Din păcate, o perioadă, la acel spa voi putea ajunge fie cu un tren care merge pe ocolite şi face 331 km în peste 7 ore, fie cu "trenul pe cauciucuri".

ORIGINEA IPOTEZEI DE SINTEZĂ

Aşa  cum îi spune numele, ipoteza trebuia să aibă elemente din toate ipotezele anterioare: jeturile ascendente, evantaiul de apă, căderile de apă similare cascadelor cervicale, dar mult mai mari şi evacuările submerse şi / sau barbotările şi / sau jeturile submerse aerate. Au fost mai multe astfel de ipoteze, una din acestea fiind "9+9":

• 3 căderi de apă direct în mare, de pe stânca cu smochin, ca şi nişte cascade cervicale, dar înalte de zeci de metri
• 4 jeturi ascendente coplanare
• un jet de apă aflat în faţa jumătăţii distanţei dintre al doilea şi al treilea jet din cele 4 coplanare
• un ecran hidro a cărui origine ("ajutaj") se afla în spatele jumătăţii distanţei dintre al doilea şi al treilea jet din cele 4 coplanare
• 9 evacuări submerse