SCILA, FIINŢELE ANTROPO-PISCIFORME ŞI MITRA CATOLICĂ

Numele personajului care apare prima dată în Odiseea de Homer vine de la sunetele pe care le emite: lătrăturile. Aspectul, însă, nu e similar unui câine, ci a unui balaur. Are:

• 6 capete
• 6 gâturi lungi
• 12 picioare
• posibil coadă

Există chiar şi în antichitate, cel puţin o reprezentare grafică a Scilei Homerice, reprezentare care, deşi e aproximativă (balaur cu 3 capete pregătit să atace o corabie; perioada: aproximativ anul 600 î.e.a.), arată clar să se referă la personajul respectiv. Începând cu secolul V, timp de câteva sute de ani a avut loc o substituire a Scilei cu fizionomie de balaur cu un personaj antropo-pisciform* care a primit şi nişte elemente care pot fi structurate pe două categorii:

1. capetele de câine; deşi nu sunt prezente în fiecare reprezentare a "noii Scile", acestea sunt elemente caracteristice personajului respectiv; se ştie că şi Scila homerică lătra; tot în această categorie ar putea intra şi aripile**
2. cârma, lancea etc.***

* Iniţial, Scila era o fiinţă terestră şi captivă într-o peşteră. Nu e clar dacă ea se putea şi deplasa în interiorul acelei peşteri sau avea posibilitatea doar să-şi scoată şi să-şi retragă capetele. Odată cu această substituire, Scila devine o fiinţă marină capabilă să înoate

** Mobilitatea ei creşte, putând să se deplaseze şi pe calea aerului

*** Activităţile se diversifică, fiind sugerată şi ideea de conducere.

Personajelele antropo-pisciforme cele mai cunoscute sunt sirenele. Există, însă, şi personaje masculine care au o astfel de fizionomie. Un exemplu îl constituie Glaucus cel care, îndrăgostit de Scila, a atras mânia vrăjitoarei Circe, având ca efect transformarea Scilei în fiinţă antropo-pisciformă, dar cu capete de câine la brâu. Un alt exemplu l-ar constitui zeul Dagon. Există controverse privitoare la numele acestuia, dacă provine sau nu din cuvântul ebraic "dag" care înseamnă peşte. Cert este că are două reprezentări. Prima dintre acestea este de tip antropo-pisciform. Nimic neobişnuit până acum; astfel de fiinţe fantastice apar şi la alte popoare, nu doar la greci. A doua reprezentare este, însă, cea care dă de gândit. Este vorba de o fiinţă antropomorfă care are pe ea un veşmânt de forma unui peşte orientat în sus purtat în aşa fel încât capul peştelui se găseşte deasupra capului zeului. 

Mitra catolică are două axe de simetrie: antero-posterioară şi transversală. Privită din faţă, potcapul respectiv seamănă cu un pentagon; observat din lateral seamănă - oarecum - cu o gură de peşte deschisă, orientată în sus. Asemănarea cu a doua reprezentare a zeului Dagon e sau nu întâmplătoare?