CONCEPTUL 3 (I) - GENERALITĂŢI

    Conceptul 3 constituie un set de ipoteze care se bazează pe importanţa pe care o are cifra 3 în funcţionarea Caribdei homerice şi - foarte posibil - şi în ceea ce priveşte aspectul acesteia şi configuraţia galeriilor. De exemplu, apa mării este înghiţită şi aspirată de 3 ori pe zi şi, având în vedere că Divina Caribda (cum mai este denumită Caribda) este pusă în legătură cu Scila, iar Scila homerică are:

• 6 capete pe tot atâtea gâturi
• 12 picioare

deci numere care sunt multipli de 3, consider că aceste numere se pot regăsi şi în cazul acesteia. Ca urmare, conform Conceptului 3:

• Caribda ar putea avea 3 orificii: unul bucal (înconjurat cu tentacule) şi două anale, iar aspectul ei ar putea semăna cu cel al unei ascidii, fiind fixată în stânca cu smochin
• fiecărui orificiu i-ar putea corespunde o galerie
• toate galeriile sunt săpate în stâncă; în mitologia greacă, structurile asemănătoare cu cele construite de oameni nu sunt o noutate; a se vedea peştera lângă care Acteon le-a surprins pe Diana şi pe nimfele care o însoţeau
• galeria de evacuare ar putea avea un număr de ramificaţii care e multiplu de 3; o parte dintre acestea ar putea fi aeriene, restul submerse

GALERIA DE ADMISIE

În Odiseea, atunci când Caribda înghite apa, fundul mării devine vizibil, se aude un zgomot deosebit de puternic şi se menţionează şi stânca; probabil, se face referire la o porţiune a stâncii care, de regulă, e sub apă. O astfel de situaţie poate fi posibilă numai dacă există un separator* care, împreună cu stânca lângă ca, ar forma un "sas"**, adică o zonă separată de restul mării a cărei apă ar urma să fie golită, iar apoi, reintrodusă. Zgomotul asurzitor care se aude atunci când se vede fundul mării e un indiciu că galeria de admisie este prevăzută şi cu un sifon, iar sunetul este produs atunci când, din cauza cantităţii insuficiente de apă, este aspirat şi aer. Pe baza celor scrise mai sus se poate deduce configuraţia posibilă a galeriei de admisie. Galeria ar începe fie foarte puţin deasupra suprafeţei mării (când batardoul e ridicat), fie sub apă, aproape de baza stâncii cu smochin (când batardoul e coborât). După aceea, acea galerie coboară, urcă, după care coboară din nou şi se racordează la orificiul bucal al Caribdei. Aşadar, traseul galeriei de admisie ar putea avea aproximativ această formă: и cu următoarele precizări:

• primul şi al doilea tronson au şi rolul unei galerii de evacuare
• la începutul celui de-al doilea tronson (deci imediat după vârful inferior) ar trebui să fie un grătar rar sau o structură echivalentă care să oprească bucăţile mari pentru a nu fi înghiţite
• al treilea tronson coboară la o adâncime mai mare decât primul

*Separatorul ar putea fi un batardou de forma unui tub cu secţiunea în formă de arc de cerc cu unghi de 225-270 grade sau de potcoavă. Cea mai mare parte a timpului, separatorul ar fi în poziţie coborâtă în interiorul unui lăcaş aflat în fundul mării care, pe de o parte, trebuie să îi permită doar mişcări pe verticală, iar pe de altă parte, trebuie să fie suficient de adânc încât tentaculele Caribdei să aibă loc sub separator şi atunci când aceasta e în poziţie coborâtă. Tentaculele respective pornesc de la orificiul bucal al Caribdei, trec prin pereţii galeriei şi ajung în lăcaşul batardoului, ridicându-l şi coborându-l, în funcţie de timpii de funcţionare (detalii în postarea următoare). Lăcaşul continuă în sus cu două ghidaje pe stânca cu smochin care permit ieşirea batardoului din lăcaş, ieşire care, însă, nu ar trebui să fie totală. Fie pe ghidaj, fie în lăcaş, ar trebui să se găsească cel puţin o piedică; un opritor care să nu permită batardoului să iasă cu totul din lăcaş. Nu în ultimul rând, etanşarea batardoului. Din moment ce în mitologia greacă există structuri foarte asemănătoare cu cele construite de om, ar putea să existe şi ideea de etanşare.

** sasul, atunci când s-ar forma, ar constitui începutul galeriei de admisie, dar ar avea şi rol de evacuare; detalii în postarea următoare

GALERIA INTERMEDIARĂ

Începe fie la primul orificiu anal al Caribdei fie sub nivelul mării şi debuşează în porţiunea ascendentă a galeriei de admisie, în spatele echivalentului grătarului rar. Durata de funcţionare a galeriei intermediare este redusă. Aceasta e activă doar când sifonul e golit; în rest e obturată deoarece, în caz contrar, sifonul nu ar mai putea funcţiona.

GALERIA DE EVACUARE

Aceasta începe la orificiul anal /  al doilea orificiu anal al Caribdei (depinde dacă se merge pe ideea de 3 sau 4 galerii) şi, prima dată se ramifică în două: Ramificaţia A şi Ramificaţia S. Ramificaţia A se împarte, la rândul acesteia în alte 6 ramificaţii: R1-R6 care s-ar putea termina fie pe stânca cu smochin, puţin deasupra apei mării, fie pe nişte insuliţe aflate foarte aproape de stâncă. Aceste ramificaţii ar constitui corespondentele gâturilor şi capetelor Scilei*. Ramificaţia S s-ar putea ramifica, la rândul acesteia, în alte 12: S1-S12, toate acestea debuşând pe fundul mării, în apropierea stâncii cu smochin. Ramificaţiile respective ar fi corespondentele celor 12 picioare** ale Scilei.

În ceea ce priveşte peştera Scilei, spre deosebire de ipotezele anterioare, aceasta este disjunctă de sistemul de galerii al Caribdei.

* Capetele şi gâturile Scilei sunt, temporar vizibile, atunci când Scila atacă sau e pregătită de atac; ca urmare, ar trebui să le corespundă galerii de evacuare vizibile măcar parţial şi acestea ar putea să fie A1-A6, adică ramificaţiile aeriene

** Picioarele Scilei nu sunt vizibile. Acestora ar trebui să le corespundă galerii care nu se văd de pe uscat sau de pe suprafaţa mării; acestea ar fi ramificaţiile S1-S12 adică cele submerse.