CONCEPTUL 3(II). TIMPII FUNCŢIONĂRII CARIBDEI HOMERICE DACĂ SE MERGE PE IDEEA CĂ E RACORDATĂ LA 3 GALERII

Perioadele de activitate ale Caribdei alternează cu perioadele de repaus. Fiecare interval de timp de activitate are 5 timpi. 

TIMPUL 1: EVACUAREA

Aceasta se produce prin 18 deversoare: 6 aeriene şi 12 submerse*. Ipotezele care vor fi enunţate în postarea următoare diferă doar în ceea ce priveşte cofigurarea posibilă a galeriilor de evacuare A1-A6 (a se vedea postarea precedentă). Apa evacuată este cea mai mare parte din cea care a fost aspirată din "sas" în etapa anterioară de activitate**. 

*În ipotezele anterioare, numărul evacuărilor nu era precizat.

**În ipotezele anterioare, apa evacuată în primul timp nu era cea înghiţită din sas, ci direct din mare

TIMPUL 2: RIDICAREA SEPARATORULUI

Acesta constituie un interval de timp foarte periculos. Dacă o corabie se găseşte în zona care urmează să fie separată de restul mării, aceasta are şanse foarte reduse de scăpare. Odată ridicat separatorul (batardoul), zona cuprinsă între acesta şi stânca cu smochin devine un fel de "sas" care prelungeşte galeria de admisie până cu puţin deasupra mării. Partea de sus a separatorului* nu se ridică prea mult deasupra apei mării, fiind cu mult sub nivelul punţii corabiei în care e Ulise şi marinarii care îl însoţesc; ei vor vedea ce urmează să se întâmple în timpul 3 al funcţionării Caribdei.

*În Odiseea nu se menţionează niciun batardou, dar scena descrisă care corespunde timpului 3 al funcţionării Caribdei nu ar putea avea loc dacă nu ar exista un separator care să împiedice aspirarea corabiei.

TIMPUL 3: ADMISIA

Spre deosebire de ipotezele precedente privind funcţionarea Caribdei Homerice, aici Caribda înghite doar apa din "sas". Nu consumă apă din exterior. Odată ce batardoul s-a ridicat, Caribda începe să înghită apa din zona respectivă amorsând sifonul galeriei de admisie. Când apa scade sub un anumit nivel, se aspiră aer şi se produce un sunet deosebit de puternic, chiar terifiant. Acela e momentul în care Ulise şi ceilalţi marinari privesc îngroziţi hăul creat. Nu se menţionează nicio intenţie de îndepărtare rapidă de acel abis, ceea ce înseamnă că acolo e ceva ce împiedică aspirarea corabiei. Acel ceva ar putea fi exact batardoul care, fiind în poziţie ridicată, nu permite apei din jur să curgă în hău şi, astfel, Ulise poate naviga relativ în siguranţă. De ce relativ? Deoarece, fiind la o distanţă relativ mică de separator, există riscul coliziunii corabiei cu acesta, coliziune care se poate solda cu avarii. 

TIMPUL 4: UMPLEREA SIFONULUI ŞI, IMPLICIT, A "SASULUI"

Se realizează prin galeria intermediară* direct din mare**. De altfel, acest timp este singurul în care galeria intermediară e activă. Odată cu umplerea respectivă, se curăţă şi grătarul rar sau structura echivalentă, fiind aduse la suprafaţă eventuale obiecte (poate chiar şi fiinţe) mari care nu trec de grătar / structura echivalentă acestuia.

*În celălalte ipoteze, sifonul - şi, implicit, "sasul" - se umplea prin galeria de admisie, într-o manieră asemănătoare refluării unei canalizări. De aceea, în acele ipoteze, galeria respectivă nu e de admisie, ci integral reversibilă deoarece asigură pe toată lungimea acesteia evacuarea integrală a apei aflată în sifon şi, implicit, în "sas".

** Modalitatea de umplere e similară cu cea a umplerii sasului unei ecluze. Se deschid "vanele" şi apa intră în "sas" până când ajunge la nivelul mării. În felul acesta, Divina Caribda nu trebuie să evacueze apa de două ori. Apa aspirată în timpul 3 este stocată în interiorul acesteia până la primul timp al următoarei etape de funcţionare. În ceea ce priveşte activitatea galeriei intermediare, aceasta are loc doar în timpul 4; în rest, e obturată.

TIMPUL 5: COBORÂREA SEPARATORULUI

Constituie un pericol minim deoarece nivelul apei din "sas" e cam acelaşi cu cel din jurul acestuia. E ca şi coborârea porţii superioare a unei ecluze după ce nivelul din cameră a ajuns la cel al apei unde urmează să meargă / unde vine nava.