CATERINCA INTEGRĂRII DEPLINE A R. ÎN UE PARE SĂ CONTINUE

 În postarea asta: https://1567-eterogen.blogspot.com/2022/10/aderarea-la-spatiul-schengen-o-mascarada.html - structurată pe 5 secţiuni - am arătat că aderarea la Spaţiul Schengen nu pare să se vrea cu adevărat de către unele persoane importante. Procesul respectiv este unul intermediar şi obligatoriu (dacă tratatul de aderare nu prevede altceva), integrarea deplină fiind definitivată doar odată cu intrarea în Zona Euro. În prezent, continuă să existe indicii că, de fapt, nu se vrea aderarea nici la Zona Euro, dar nici măcar la Schengen, R. dorind, de fapt, să rămână doar stat acceptat în clubul select al UE. De ce apar derapaje în domeniul justiţiei când justiţia e element-cheie în aderarea la Schengen? Şi, dacă R. doreşte să rămână doar stat acceptat, de ce nu a negociat tratatul de aderare în aşa fel încât acest fapt să fie clar precizat? Sau, poate, aşa e negociat, iar aderarea la Schengen e o fumigenă care apare doar atunci când se consideră necesar pentru a abate opinia publică de la probleme mai grave? Postarea de faţă, deşi constituie o continuare aproximativă a aceleia al cărei link se află chiar la început, va fi structurată doar pe 3 părţi, nu pe 5.

REMINISCENŢE ALE STATULUI-GHERILĂ

Statul-gherilă este prima din cele 3 caracteristici principale ale C. De N., trăsături care au fost prezente şi în perioada nord-coreeană a istoriei R. (1971-1982-1989). Mulţi ne amintim de sintagma "agenturile străine". În prezent, afirmaţii de genul că doar O. ne blochează accesul în Schengen sau să ne asigurăm că O. este "încercuită" astfel încât niciun alt stat să nu aibă o atitudine ostilă vizavi de dosarul Schengen constituie mai degrabă o reminiscenţă a statului-gherilă decât a dorinţei efective de aderare la Schengen. De ce nu există indicii clare că K. J. se implică direct în această problemă? De ce nu se încearcă stabilirea unui dialog constructiv şi consistent de către parlamentarii arcului guvernamental cu parlamentarii din O.? De ce negocierile sunt duse mai ales de cei acuzaţi că sabotează* aderarea? De ce N. I. C. a adresat doar o rugăminte şi nu o dispoziţie europarlamentarilor care au un discurs agresiv (chiar spre patologic) la adresa O.? Cum este percepută rugămintea care vine din partea unui fost general? Ca o intenţie bună sau ca o caterincă? De ce apar derapaje în justiţie tocmai acum când sunt şanse ca MCV-ul să fie ridicat? De ce nu se aşteaptă avizul Comisiei De La Veneţia pentru legile justiţiei? Sunt întrebări la care ar trebui să se răspundă în cazul unui eşec. Şi, să fie clar. Politicienii din O. au atâta bun-simţ încât să nu aibă comportament ostentativ la adresa UE şi, de asemenea, O. are o tradiţie în ceea ce priveşte democraţia. Deci, dacă O. va continua să se opună, e clar că mai există cel puţin un stat care o susţine, iar atunci problema trebuie abordată altfel.

*Această idee de "sabotare" poate fi considerată tot o reminiscenţă a statului-gherilă. Sunt curios cum vor reacţiona politicienii din arcul guvernamental al R. dacă aderarea la Schengen se va datora exact acestor "sabotori".

RISCUL REVENIRII STATULUI-FAMILIE

Statul-familie constituie a doua caracteristică a C. De N., trăsătură care a fost prezentă şi în alte state comuniste, dar nu aşa pregnant. A fost prezentă şi în R., dar invers. N. C. era "fiul", nu "tatăl" poporului. În prezent, riscul revenirii ideii de stat-familie e extrem de scăzut, dar poate creşte în cazul punerii în practică a Scenariului 2 al aderării la spaţiul de liberă circulaţie dacă R. se decuplează de B. În prezent, se merge pe ideea că B. e în urma R., însă, în cazul în care se ajunge la decuplare, o diplomaţie corespunzătoare a B. poate determina o aderare la Schengen înaintea noastră. Ori, o aderare a B. înaintea R. poate determina rămânerea R. înafara Spaţiului Schengen pentru totdeauna deoarece B. are avantajul căilor de comunicare, existând şanse să devină (dacă nu e deja) mult mai atractivă decât R. Şi, dacă se concretizează Mini-Schengen-ul care cuprinde o parte a Balcanilor De Vest situaţia nu va fi deloc favorabilă R. 

RISCUL REVENIRII STATULUI-SPECTACOL

Deşi spectacolele pentru proslăvirea regimului au fost caracteristice statelor foste comuniste, doar C. De N. şi R. au devenit ele însele state-spectacol. E drept că spectacolele din R, nu au avut complexitatea celor din C. De N., însă, raportat la celelalte ţări europene foste comuniste, R. a fost stat-spectacol. Din fericire, în prezent, pericolul ca R. să redevină statul-spectacol cu osanalele aferente este aproape nul. Totuşi, dacă se aplică Scenariul 2, se va decupla B. de R., iar B. va adera şi R. nu, riscul va creşte. Şi e posibil ca Chollima, Mallima, Juche, Songun şi Songbun să aibă un corespondent şi în R. dacă nu se va învăţa din greşelile istoriei.